alex olii

Amintiri

E ciudat cum in dictionar apar definite putine sentimente:de la ura la iubire, de la fericire la tristete acra.E si mai ciudat cum pe acestea,cele mai intalnite, le simtim atat de rar ca si cand nu ele ne-ar conduce viata.Amintiri...ceva ce nimeni nu ar putea sa-mi fure.Lucrurile cele mai de pret ale mele,marca mea,memoria mea incarcata cu un sir lung de imagini si sunete ca si o galerie imensa.Bineinteles inaccesibila deoarece e doar a MEA.Simtim...simtim ceva la fiecare secunda a vietii doar ca suntem prea ocupati sa vedem umbra sentimentului,cauza lui ,incat uitam sa-l vedem pe el sentimentul care sta ascuns in spate si asteapta sa fie descoperit.Asteapta sa fie epuizat,dar in zadar.Uitam atat de des de el, incat pleaca si ne lasa intr-un abis mare si gol.Gol, fara nici macar o culoare langa noi;alb sau negru;nici macar atat, doar UN gol.Iar apoi cand realizam ca El a plecat incercam sa-l readucem prin amintiri.Incercam sa dam timpul inapoi cum incercam de altfel zi de zi.Dar reusim?Nu!Dar sufletele noastre incarcate de un ego si un orgoliu inimaginabil nu se gandesc sa profite de urmatorul El care vine secunda de secunda,se gandesc sa nu se opreasca din datul timpului inapoi,asa ca incearca si incearca pana cand rodul acestui lung ciclu este o lacrima.O picatura care iese din norii sufletului nostru, se prelinge pe obraz incet conturandu-l si dispare.Dispare si ea pentru totdeauna fara sa mai fie recuperata?Cu ce mai ramanem?Cu amintirile care zboara incet prin fiinta noastra,sau pur si simplu dorm,ascunse undeva la un capat de suflet astept sa fie trezite, sa-si primeasca aura purpurie inapoi, si sa tio redea pe-a ta.Dar tu esti pregatit?Simtim atat de des lucruri, ceva-uri,care nu pot fi exprimate in cuvinte, sau prin semne.Cum pot fi ele transmise?Nu pot.Atat timp cat nici noi nu stim ce simtim doar stim sa facem diferenta intre un El bun si un El rau, ele nu pot.Atunci ce sa faci cu ele?Sa le arunci.Da... si sa ramana mereu o simpla ceata in locul sufletului tau.Sa le pastrezi...dar sa le depozitezi pe raftul de jos din sectorul memorii, unde sa ramana zeci de ani prafuite plangand acolo in bezna densa, neincetat.Sa il epuizezi pe El atunci cand vine si de abia dupa sa-l lasi sa plece pe raftul de jos,sectorul memorii.