alex olii

Ascuns intr-o metropola
Ti-i s-a intamplat vreodata sa vrei sa te ascunzi, sa fugi de probleme, sa le lasi acolo undeva in urma ta?Sa te urci intr-un tren/autocar cu cativa banuti sperand sa te descurci.Sa uiti de tot ce inseamna griji, amagire, tristete, iubire neimpartasita, atat de multe lucruri la care visam si visam si visam dar in zadar.Se indeplinesc...unele;pe jumatate sau aprope deoc, dar esti prea fericit de aceast mic reusit incat nu te mai intorci la starea melancolica initiala.
Vreau sa ma plec.Unde?Undeva intr-un loc imens cu mii se suflete care ratacesc pierdute intr-un labirint imens format din cladiri mari din otel si sticla.Un loc neexpresiv, nu foarte pitoresc, dar un loc unde pot fii cel din sinea mea;persoana mea originara,caracterul meu adevarat:egoist,invidios,superficial,materialist,increzator,ambitios,romantic.
Vreau sa plec.Vreau sa las frigul amarnic in urma mea.Vreau sa simt pentru prima data in viata mea ca nu am ce pierde:nici un suflet,nici o amintire,nici macar un loc drag.Nu vreau decat sa ma afund in scaunul trenului...sa imi inchid incet ochii privind cum orizontul inghite tot ceea ce las in urma...si apoi sa adorm.
Vreau sa ma trezesc intr-o gara,nestiindu-i nici macar numele.Sa o numesc gara viselor, viselor care devin realitate.M-as urca intr-un taxi tocmindu-ma la un pret bun,bineinteles fiind la un pas de a fii falit.As reusii, cel putin sper...si as alege sa merg in centru;locul de unde totul incepe;locul unde ai de ales:Nord, Sud ,Vest ,Est.M-as pierde in marea de cladiri imense care incearca sa strapunga cerul,sa-l doboare sa devina stapana peste intraga lume.M-as camufla intre milioanele de suflete care se zbat unul de altul pentru supravietuire;si uite asa se naste jungla rece din metal ,caramida si ciment;noi, animalele populand-o.
As cutreiera fiecare bulevard aglomerat care se mareste incet incet pe sunetul claxoanelor si pe mirosul ascuns in fumul negru care se imprastie in aer.As studia fiecare om in detaliu fara rusine si sa strig:CE ESTI ASA ARTAGOS? NU STII UMBLA PETOCURI?.De ce?Pentru ca as putea avand in vedere ca nimeni nu ma cunoaste.
As privi de pe acoperisul unui zgarie-nori apusul,momentul in care soarele coboara incet de pe cladiri si se afunda undeva in canalele mari nestiute de nimeni.Apoi as privi cum in intreg orasul ar rasarii lumini mari, mici, mai profunde, mai palide.M-as intinde pe spate, as inchide ochii pentru un moment de fericira ca mi-i s-a implinit visul.As deschide ochii sa vad stele aruncate pe cer atat de superficial, dar atat de frumos.Se inchina Lunii care lumineaza slab marea neagra incercand sa o faca din ce in ce mai albastra.M-as culca pe cimentul rece in care simt ca ma afund atat de tare!Apoi as adormi urmand sa ma trezasc dimineata urmatoare si sa retraiesc o alta zi intr-o metropola.