alex olii

Si uite-ma in fata ei, pierzandu-ma in cuvinte, cu limba incolacita, mult prea incolacita, incercand sa-i spun ce simt.O prind usor de mana, incercand sa prind curaj, incercand sa-i simt bataile inimii.Vreau sa fiu un atom sa ma pierd prin porii ei, sa fiu parte din ea din ceea ce unii numesc suflet,din ceea ce eu numesc fantoma.Ii simt pielea fina si ii iau mana apropiind-o de pieptul meu.Ticai...Ticai din ce in ce mai tare.Ea e devina, ma deregleaza , ma inebuneste.Nu mai pot gandi pe acest fundal asurzitor.TE ROG!Fii blanda si cruta-mi inima.Ascunde-o acolo la sfrasitul lumii...stii?acel loc in care ne ascundem noi in vise, in noptile in care de abia ca putem adormii.Ma uit in ochii ei si vad un intreg ocean,de un albastru de topaz, atat de frumos, atat de cristalizat.Incercam sa navighez in mintea ta, sa ajung pe fiecare continent si sa-ti explorez populatia de sentimente si orasele de vise.
Ti-am atins usor fata,plimbandu-mi degetul pe langa ochii tai conturand inca odata tot ce ai tu perfect.Parul tau saten curgea usor pe umeri,apoi pe tot corpul tau bine nuantat in lumina soarelui.Defineai perfectul,iar perfectul te definea pe tine, dar aveai de gand sa fii a mea?