alex olii

Am privit in jos, stiind ca tu studiai lacatul mai detaliat decat o facusem eu.In pasi minusculi si muti te-ai apropiat de mine sarutandu-mi gatul.Mi-am aplecat capul catre al tau incercand sa-l prind intr-o stransoare calda.Mana-ti umbla pe pieptul meu facandu-l sa treasara in vibratii.A ramas intepenita in locul in care inima obisnuia sa-si faca veacul singura.Nu si acum.O modelai si o trageai din mine atat de usor dupa pofta ta, iar eu lacom din cauza acestei senzatii intense te lasam, te lasam sa o faci a ta;pentru totdeauna.
Te-ai incolacit in juru-mi si printr-un joc flexibil de maini ai atins lacatul...putin sfioasa."Au"ti-ai deschis usor buzele eliberand literele ce-mi mangaiau fruntea transpirata, stergand si cea mai mica grija care se ivea intr-o incretitura de piele.Lacatul ardea.
-Am lasat o farama din mine in el, te-am lamurit eu indreptandu-mi privirea catre tine sa vad daca intelegi mesajul.
-Atunci sangele-ti dulce ce curge in acelasi ritm cu al meu e lava.Intradevar l-ai inteles mai bine decat ma asteptam.Ochii mei cautau ceva in aerul umed.Gardul devenise o rama si printre acei stropi se strecura usor si ziua de azi cu toate ca doream sa opresc timpul.Ghinion...nu aveam decat un ceas la incheietura, care oricum nu incetinea, si un inel ce-mi dadea incredere, o incredere mai densa decat moleculele caniculare din fiinta mea.
Te-ai desprins de mine usor, ca o liana taiata, lasandu-ma sa ma uit in gol.Dupa cateva secunde am simtit lipsa caldurii care ma naucea.
-Imi place cand visezi, ai zis tu pe tonul de pustoaica rebela.
-Viseaza cu mine,ti-am completat eu rolul pe acelasi ton.
Bucata argintie care se reliefa pe incheietura mea, ma anunta, cu niste sunete cicalitoare ca nisipul se scurge in clepsidra ce azi purta eticheta"LIBERTATE".Ti-am facut cu ochiul subliniid faptul ca surpriza nu ti-a fost declarata.
-Mai e?
-Pana va apune soarele, am lasat eu cuvintele sa se scurga ca o promisiune prin zambetul meu.
Strada luase postura de martor al discutilor plictisitoare interminabile ce le aveam.Imi placea sa culeg informatii din prostile vorbite si pierdeam minute intregi facandu-ti o caracterizare.Le numaram pe degete uitand ca erai langa mine si ca ma priveai ciudat, un ciudat special.Soarele cobora din nou de pe o cladire pe alta lasand un steag portocaliu pe care noi incercam sa-l conturam;in zadar.Se risipea atat de repede prin norii de var.Apoi radeam de desenele imaginare stangace ce mi le pictai pe piept.Instinctele ma purtau catre un loc racoros atipic vibratilor dintre noi.
O adiere rece purta seara si adancea cladirile in pamant, de unde au rasarit.Se imputinasera radical si ele si cablurile incolacite si semnele de circulatie, pana si strazile pavate.Totul avea caracteristici de periferie, dar ni se arata mult prea pasnica si curata.Auzeam bucati de sticla ce se spargeau intr-o cutie.Erau valuri, care imbratisau plaja cu unde reci si albastre.Te uitai surprinsa la ele, ca si cand acest ocean numai acum ar fi fost implut de viata, viata spumoasa.

Un vual uzat mai auriu serpuia lin pana se ciocnea de valuri.Acestea il tranformau in bucati moi de pamant uniform aranjate ca o granita;unde stateam si ne devoram visele, si unde le arucam dupa epuizare.Te-am luat in brate pentru a celebra oarecum o zi de cand ne cunoastem.Lumina apusului se infiltra taios intre trupurile noastre lipite, anuntandu-ne ca seara a sosit.Pipaiam neincetat nisipul care imi ducea mintea la pielea ta, iar tu il suflai in zare amintindu-ti de transele in care ma lasai. 

 -Te vei topi in mare daca voi adormi?Te-am intrebat eu panicat ca e posibil sa dispari la fel cu ai aparut.

-Poate.Cuvintele tale ma zgariasera inimaginabil de adanc incat totul mi se parea o aluzie.

-Esti o aluzie?am vrut eu sa verific.

-Poate sunt...o aluzie ce se naste din nisip si ce se topeste in apa.

Plimabandu-mi mana prin el, il aduceam catre mine incercand sa-l fur de pe toata plaja, astfel stiind ca maine dimineata vei fi langa mine.

-Atunci ma voi topi cu tine, am spus eu convins si m-am aplecat sarutandu-te.Nu m-ai respins, din contra, ma trageai din ce in ce mai aproape insemnad ca amandoi vom deveni molecule de apa cand seara se va asterne.

-Sau tinema-ma atat de tare incat sa transformi iluzia din mine, in fiori ce-ti vor amorti corpul de fiecare data cand soarele se va stinge in mare.

-Sau ai putea adormi langa mine, in nisip departe de apa.Doar briza ei ne va tine de urat si va distruge aluzia care crezi tu ca esti.

-Tu nu crezi?intrebai ragusita, cu tonalitatea care ma afunda in vise, in nisip, poate chiar sub el.

Ti-am sarutat capul lasandu-ma fermecat si posedat de mirosul dulce de sampanie.

-Nu, nu cred.Dar nu mai auzeai.Deja adormisesi pe pieptul meu.Te-am invelit in saruturi calde sperand sa-ti faca visele mai frumoase, decat marea, decat nisipul, decat tine.

~End of part six~