Infloream, in mine infloreau sentimente si prindeau radacini prinzandu-se cu atata forta de piept.Cuvintele mele erau pe cat se poate de adevarate.Iti studiam chipul sa-ti citesc si tie sinceritatea.Ochii iti sclipeau.Vedeam in ei un orizont larg bleumarin care se contopea cu un apus prematur de culoare portocalie.Locul intersectiei era mov, un mov dens.Te-am atins pe cat de tandru posibil dupa ceafa si ti-am adus usor capul catre mine.Acum eu eram lipit de cabina telefonica.Fetele noastre s-au intersectat prin atingerea nasului.Ai zambit parca furand frumusetea orizontului si canalizand-o in albul perfect care iti impodobea atat de elegant fata.
Apropierea noastra fizica imi dadea prilejul sa zbor prin acel tip de albastru si sa caut indicii.M-am lipit de geamul rece al cabinei;acesta fura caldura dogoritoare din mine.Incet aveam sa scap de ameteala si puteam sa pun in aplicare planul meu.
Inca eram in cautarea acelei farame de sinceritate, desi acum cuvintele tale patrunsera in trup si inotau prin sangele meu eliberandu-mi muschii de stransoarea de acum acum cateva ore.Am zambit si eu si mi-am coborat privirea catre buzele tale.Aveai un ranjet imens care se intindea intre urechi.Ochii tai ma priveau cu o caldura aparte.Ma invaluia si imi mangaia pieptul de la bazin pana gat.Mi-am arcuit spatele de placerea pe care o simteam.Tu te-ai arcuit deodata cu mine ca si cand imi anticipai fiecare miscare.Nu mai aveam puterea sa raman uimit si oricum eram obisnuit cu tine ca o straina care stie totul.Ne-am reintors in pozitia initiala, doar ca mai lipiti unul de altu.Ma studiai, de la par pana la barbie.Imi era rusine, nu eram perfect , poate eram departe de el.Privirile ni s-au intalnit, iar de frica pe care o simteam ca vei ghicii ce gandesc am aplecat capul dezlipindu-mi nasul de al tau.
-Stii strainule?ai inceput tu cu o voce ragusita pe jumatate care imi dadea tarcoale incercand sa ma bage din nou intr-o transa.Am lasat-o.Nu aveam nici un motiv sa o reneg.Ma intrebam si eu asa, pentru ca nu stiu raspunsul,ai continuat tu.De ce esti atat de perfect?
Vorbele tale m-au lipit definitiv de geamul de care ma spijineam.Te-am privit in ochii si vedeam o lacrima ca un fulg fugea in marea neagra, parca infinita.Iti gasisem sinceritatea.Nu eram perfect si nici nu as fi putut fi vreodata, dar tu ma vedeai altcumva cum eu nu am mai fost privit nicicand.Imi placea sa ridic bariere, munti in jurul meu ca un fel de test.Tu...i-ai daramat dupa doar o ora.Nu mai puteam sa-ti zambesc in semn de "multumesc".Muschii fetei imi erau amortiti;poate din cauza cuvintelor tale;poate din cauza ca in preajma ta zambeam atat de mult.M-am gandit sa continui conversatia cu un cliseu:
-Degeaba sunt eu perfect cand tu-l intruchipezi.Uita-te la tine.Esti in permanenta conturata de un galben auriu si nici macar nu se iveste soarele.E ascuns dupa zidul nostru.E perfectul care iese din tine deoarece nu mai are loc.Si nu are cum sa fie magie.Nu trebuia sa spun nostru.Aveam impresia ca vorbele mele erau mult prea dulci si ca tu aveai sa le primesti acre.
-Poate e magie,altfel cum ai putea sa fi tu aici?Inca mai zambeai si aveai puterea sa imi intorci cliseele."La naiba cu vorbele!", mi-am zis fustrat.
Ti-am atins mainile amprentandu-ma.Eram egoist si imi doream sa fii a mea.Greseam?Ti-ai lasat capul pe pieptul meu si ai chicotit in momentul in care mi-ai auzit bataile inimii.Eram rosu la fata desi imi placea ca stiai ce simt fara sa ma balbai incercand sa te curesc.Mi-am adus aminte de plan, dar am mai stat un minut.Aveam senzatia ca-ti placea muzica care venea din pieptul meu.De data asta l-am numarat din ce in ce mai incet, dar numarul saizeci tot a rasunat in capul meu.
-Vino,ti-am spus eu pe cat se poate de extaziat.Incercam sa te fac sa intelegi ca pregateam ceva interesant.Te-am smucit pentru a doua oara de cand ne-am cunoscut si inainte sa apuci sa te impotrivesti noi alergam printre copaci.Alergam distrugand negura dintre acestia.Ne-am intors inapoi la insula si am privit inca o data banca pe care sigur aveam sa o tin minte.Ti-ai dat seama ca urma sa iesim din parc.Nu mai erai incordata si degetele tale erau implantate in umarul meu.Stiam ca nu mai aveai cum sa pleci.Am ajuns la iesire moment in care am realizat ca soarele se urcase pe cladiri inapoi pe cer si iradia la propriu orasul.Razele lui se oglindeau in cladirile imense de sticla si otel.Se oglindeau coborand in zig-zag pana in pamant, gaurind asfaltul.Nu-mi pasa, eram obisnuit cu caldura.In fond si la urma urmei ardeam de cateva ore bune si avusesem o premonitie ca voi arde.Poate ca acea zi venise.
Am parasit parcul si am pasit pe beton.Vibra sub picioarele noastre pe cale sa explodeze de la caldura de afara.Te-ai oprit hotarata si incruntata catre mine.
-Doar nu ai de gand sa crezi ca imi faci surprize fara ochelari de soare.Ai zis tu oarecum ironica aratand spre un stand unde se vindeau ochelari in genul.Am ras gandindu-ma ca sigur ai simtul umorului si am fugit repede sa cumpar doua perechi.M-am intors la tine si ti i-am intins strambandu-ma.-Multumita straina?Am spus eu mai ironic decat tine.
-Da multumita,mi-ai raspuns scotand limba catre mine.
Te-am luat de mana si am mers mai departe.Bulevardele erau largi si aglomerate.Se mai marisera de aseara.Lumea se plimba, fiecare om avand cel putin o palarie pe cap sa se protejeze de caldura.Ne strecuram atat de usor prin aglomeratia aceia.Ma lasam ghidat de tine, care pareai sa stii foarte bine regulile de supravietuire in aceasta jungla.
-Nu esti de aici.Se vede dupa cum admiri fiecare cladire,ai spus tu partial socata, dar inca mentinandu-ti zambetul pana la urechi.Indradevar le admiram.Cum sa puteam sa nu fac asa ceva?Erau atat de impunatoare.Cerul se varsa pe ele, sau ele se prelungeau in el.Erau mult prea inalte sa vad pana in varful lor.Erau grupate la distanta mica una de alta, despartite de cate un copac de un verde abundent.Prindeau si ei radaci in aceasta mare de beton.Nu puteam sa-mi iau privirea de la aceste constructii imense, de la aceste bucati geometrice care se intersectau una cate una.Reprezentau infinitul caci se onglindeau in continuu una in alta.Pana si felinarele se inaltau grandios in concurenta cu zgarie-norii.M-am impiedicat tot privind in sus.Tu ai izbugnit in ras, eu la fel.Altceva nu aveam ce face.Din pamant rasareau o sumedenie de felinare ca niste gheare.Fiecare era acompaniat de cate un panou publicitar care incerca sa le eclipseze.
M-ai scuturat si am realizat ca nu trebuie sa dau atentii la detalii, dar nu puteam sa ma abtin.
-Unde mergem,m-ai intrebat tu.
-Kilometrul zero, ti-am raspuns eu cu o voce slaba uitand ca totul trebuia sa fie o surpriza.Dar nu ai auzit:
-Ce?
-Nu conteaza, am spus eu foarte fericit.Capul imi era aplecat si incercand sa numar pietrele care alcatuiau bulevardul imens.Calcam uniform pe ele incercand sa ocolesc crapaturile.Aveam senzatia ca daca atingeam una aveam sa te pierd.Ma miscam stangaci si lumea se uita la mine putin mai ciudat;ca la un nebun.Mi-ai prins capul si il tineai ca pe un pahar de sampanie.L-ai intors catre tine si cu o spranceana ridicata mi-ai zis:
-Daca calci pe crapaturi nu vei pierde, cu atat mai mult pe mine.Nu-ti mai simteam mana.Eram prea preocupat sa-mi revin din paralizia in care m-ai lasat.M-am oprit in mijlocui drumului cat pe aici sa ma ciocnesc de un alt strain.Cuvintele tale se imbibau in mine, in oasele mele.Desi eram obijnuit cu tine ca surprinzator de desteapta, toata viata am trait cu acest joc crezand ca nimeni nu-l stie.La urma urmei lumii nu-i placea sa accepte riscuri, in timp ce eu iubeam acest lucru.
Mi-am intins mana catre mana ta atingandu-ti foarte usor un deget.Eram timid, cum altcumva puteam fii cu o straina?Ca de obicei ai realizat si ai facut tu pasul acesta.Lumea de pe strada disparuse, nu cu adevat, doar in ochii mei, caci nu-mi puteam lua privirea de la tine.Devenisesi serioasa si cugetai din cand in cand ca si cand ai fii vrut sa dai afara din tine un gand sumbru sau altceva.
Citeam indicatoarele, si observam ca eram din ce in ce mai aproape de centru.Am auzit incet o muzica care zbura prin aer cautand un spectator, un admirator.Recunoscusem ritmul de cha-cha.Doar era singul dans pe care il retinusem minte din copilarie.M-am oprit si te-am oprit si pe tine.Te-ai uitat surprinsa.De data asta nu aveai sa ghicesti ce aveam de gand sa fac.Ne-am strecurat literalmente prin marea de necunoscuti incercand sa nu pierd sunetul.Fugeam pe langa magazinele imense, care si in acesta zi insorita aveau puterea sa straluceasca tare.Am ajuns oarecum pe o strada mai mare si destul de goala.Erau oamenii care se miscau pe un ritm atat de cunoscut mie.1-2-3 cha cha!Te strangeam de mana in acest ritm, iar tu privindu-ma cald mi-ai raspuns la fel.Am facut un pas in fata si te-am invitat la dans.Ai acceptat incercand sa-ti stergi zambetul.Avea sa fie un dans adevarat, o exprimare a sentimentelor prin miscari si priviri.
Muzica a inceput cu o ploaie de sunete iar eu am facut primul pas.In cateva secunde parca pluteam pe strada.M-am uitat la picioare pentru cateva secunde dupa care mi-am indreptat privirea catre ochii tai.Ma ameteau, dar aveam degand sa-mi pastrez toate fortele.Te tineam de mana foarte strans, inca pastrand si in puls ritmul acestei piese.Defapt piesa se auzea in surdina acum caci noi furasem ritmul .Mana mea iti era in jurul soldului si facea miscari ciurculare, desi doream sa desenez pe spatele tau cuvantul "te iubesc".Picioarele noastre se ghidau perfect unul dupa altul.Din cand in cand apucam sa ma uit in jur sa vad cum lumea se tragea din calea noastra.Urmele pasilor nostri erau acum pe toata strada.Mi-am mijit ochii incercand sa-ti zic ca esti speciala.Probabil ai inteles si facut cu ochiul parca spunand "si voi fi a ta".Praful de pe strada se ridica si forma in jurul nostru o copertina.Muzica se terminase iar eu am risipit aceasta copertina lasandu-te jos in pozitia finala, daruindu-ti un sarut.Am stat cateva momente in acea pozitie pentru ca imi placea atat de mult.Te-am ridicat si lumea a inceput sa aplaude.Ne scaldam in niste sunete pe care demult nu le auzisem.M-am intors catre tine:
-1,2,3...dar nu am apucat sa termin.
-Te iubesc,te-ai repezit tu sa-mi zici.
~End of part four~
No comments:
Post a Comment
spune-ti parerea