Explodam, in mine explodau milioane de sentimente intr-un infinit de culori.S-au extins catre tine, caci pulsul tau o luase razna atat de tare, incat buzele pulsau un tsunami de foc in gatul si pieptul meu.Doream sa te cuceresc si sa te fac mai putin straina, dar nici macar nu te atingeam.Mi-am pus mana pe gatul tau care vibra in semn ca dorea sa zica ceva;sa tipe de fericire, poate de tristete.Simteam cum clocoteai, doar pielea mentinea jarul din tine inchis.Cum puteai sa ti-o pastrezi asa de rece cand eu m-am ars de la primul sarut?Am coborat pe sirea spinarii moale.Nu erai incordata.Din centimetru in centimetru o conturam incercand sa te ajut sa opresti marea de foc din tine.Tremurai si deveneai din ce in agitata, incercand sa-mi areti ca planul meu esua realmente.Infinit...incercam sa-mi amintesc definitia lui pentru ca iar auzeam vocea care imi spunea ca atat va dura acest moment.Te-ai tras putin in spate prinzandu-ma de maini, plimbandu-ti degetul pe o vena care se reliefa pe mana mea.Te-ai apropiat din nou de mine ranjind viclean ca si cand aveai un as in maneca.Obrazul tau s-a atins de obrazul meu.Aerul pe care il expirai lua intensitate iar in cateva fractiuni de secunda ajungea la mine sub forma de briza;briza marii de foc.M-a lovit puternic incat am inchis ochii.Totul in fata mea se misca.Ai furat conturul cerului iar acum curgea pe noi invaluindu-ne in topaz.Nu vroiam sa devenim o statuie, un obiect banal care nu exprima nici macar mila, care nu simbolizeaza nimic.Doream sa-mi continui idila cu tine, straino'...Stii?Te-ai apropiat si mai tare de urechea mea, parca incercand sa intri in capul meu si sa-mi furi toate amintirile;sa ma simt si eu ca un strain.In momentul in care te-ai apropiat obrajii nostri au facut scantei;scantei care ne ciupeau si ne trezeau la realitate.Din pacate pentru ei, aceasta era realitatea.
"Infinit".Atat am auzit inainte ca briza sa ma loveasca cu atata amaraciune.Imi strangeam ploapele si imi imaginam ca sunt intr-un gol negru unde tu trimiteai valuri rosii fosforescente catre mine.Se izbeau de tarm si gaureau negrul aparent infinit izolandu-ma de propriul univers.Mi-am deschis ochii.Tu erai in fata mea cu privirea tintita spre mine.Ai aspirat cumva negrul in care ma aflam in ochii tai?Oarecum ma oglindeam in ei si vedeam expresia fetei mele;stearsa si incordata.Ai schitat un zambet usor care spre surprinderea mea m-a calmat."Infinit"Ai mai rostit tu odata incercand sa-mi vezi reactia.Prea tarziu...deja ma uitam in gol intrand in pamant cautand un loc in care sa ma ascund de tine, creatura frumoasa!M-am uitat din nou catre tine, dar parca iti studiam mai mult fruntea decat ochii.Ii ocoleam si reuseam atat de bine!"Infinit"ti-am raspuns eu in noul nostru dialect.Ai vazut ca m-am calmat.Te-ai indepartat de mine si te-ai sprijinit pe spate.Am asteptat cateva secunde numarate prea repede.Am inghitit in sec cautand cuvintele.Nu erau in gat.Nici nu le concepusem.Am mizat pe improvizatie.
-Poate ca nu ar trebui sa te imtreb straino',dar ai suferit tu cumva?Vorbele mele au iesit exact asa cum trebuiau si s-au indreptat spre tine;mai putin unul"straino" care il interpretasem a fii un alint.Te cunosteam de aproximativ o ora si-ti gasisem unul.
-Da, eu am suferit.Era prima noastra conversatie care nu implica clisee, metafore.Totul parea a fii scurt si la obiect;cel putin pentru inceput.
Ai tras aer in piept.Urmai sa-l expiri cu niste cuvinte grele.Anticipam un nou atac asa ca m-am aplecat sperand sa fiu ocolit de cuvintele ce aveau sa fie rostite.
-Se spune ca nu poti iubi in viata de multe ori,ai inceput tu pe un ton ragusit, grav.Am iubit si eu o data.Eram tanara, naiva fara o perceptie buna asupra viitorului.Imi era de ajuns sa aud un te iubesc rostit cu accentul pe "te"si aberam in vise ca o pustoaica.Nu am stiut ca dragostea implica si alte lucruri.Ea e o actiune, iar reactiunea ei este moartea.Eu am scapat de reactiune, dar el nu.Vocea ta era din ce in ce mai joasa deparca se stingea odata cu flacara-ti din suflet.Te-am luat in brate strangandu-te, simtind o compasiune atat de profunda incat daca ceasul meu tampit m-ar fi dus in timp in loc sa ticaie, iti schimbam trecutul.Te-as fii pierdut, dar nu conta...Te-ai agatat de mine, atat cu trupul cat si cu sufletul.Iti simteam inima cum batea, si iti gaurea pieptul.Traiai o anume frica...Am simtit cum o lacrima de-a ta a cazut pe pieptul meu si se furisa lasadu-ti durerea ca urma.Te-am strans si mai tare sa-ti arat pe cat de posibil ca strainul de mine nu te-ar fi abandonat.El...cine era acel el?In fata mea o multime de nume zburau.Stiam ca nu puteam sa-l gasesc pe cel corect.
-Hai cu mine,ti-am zis eu chinuindu-ma sa transpun pe fata incredere;increderea de acum cateva minute.Ti-am intins mana schitand un zambet;nu la fel de frumos ca al tau.Am pasit in afara insulei de beton calcand pe pamantul greu de un verde sters.Imi coordonam pasii in asa fel incat sa fiu exact langa tine;nici unpic mai distantat decat trebuia.Nu mai dadeam atentie zidului de aparare, sau soarelui care-si facea simtita prezenta printr-o caldura naucitoare.Aveam sa ard.Stiam asta.
Imi propusesem sa te duc la o plimbare si sa improvizez din nou pe drum intrebari si raspunsuri care sa te linisteasca.Ne-am alaturat negurei dintre copaci.Aceasta fugea de la un trunchi la altul parand ca ar cauta ceva.La cativa metrii se zarea un obiect mare si rosu, atat de vechi.Te-am strans si mai tare de mana alergand catre acel ceva.Era o cabina telefonica britanica.Parea aproape noua dupa trasaturi, dar vopseaua stearsa de pe ea ii trada varsta.Geamurile pareau aburite desi afara era cald si nu lasa inauntrul cabinei sa fie privit.Un pin incoltise telefonul cu un brat de-al lui si-l lipi de un stalp uzat.Usa era inchisa, lucru evidentiat si pe un bilet roz aflat pe ea."Locked"Asa scria.Caracterele literelor erau mari si destul de ingrosate ca si cand biletul mai mult urla acesta informatie decat sa o transmita.
Mi-am intors privirea catre tine.Plangeai fara macar sa te opresti.Te-am luat in brate din nou si te strangeam, dar tineam o papusa de lemn acum.Nu mai aveai reflexe.Te-am privit in ochi trimitand o unda de seriozitate.Trebuia sa fiu dur si sa te tin treaza, sau macar in pragul realitatii.Te-ai calmat putin, dar nu in totalitate.Te-ai calmat indeajuns sa spui"Intr-una din asta a murit el."Compasiunea nu disparuse, dar nu vroiam sa aud de el.Cuvantul el ma rascolea mult prea adanc sa-l mai aud in preajma mea.Respiratia mea a devenit mai grea.Simteam ca inhalez plumb.In mine incoltea o samanta de ura fata de acest "el".A crescut repede caci lacrimile tale pure o udau.Am impins usa si am deblocat-o, poate stricat-o putin.
Am intrat inauntru si te-am tras dupa mine.Cu un gest necugetat te-am trantit de peretele cabinei in care predomina un miros de vara:praful de pe strazi intr-o zi cu zapusala.Ai trimis o alta raza din ochii tai in ochii mei care imi cerea sa mai continui.Ti-am atins buzele tatuandu-mi toata dragostea pe ale tale si cu o voce mai ragusita decat cea cu care ai povestit ti-am zis"te iubesc straino'".Cuvintele erau clare ca diamantul si aveau si duritatea lui.Pieptul mi-a amortit cu viteza luminii, dar nu pentru mult timp.O alta lumina venea din ochii tai;mai aurie decat cea a soarelui.Inainte sa fiu orbit de splendoarea ei am auzit:"Si eu strainule,si eu!".
~End of part three~
No comments:
Post a Comment
spune-ti parerea