Love is a surgery
.
-De ce stai aici singur in ploaie?Se apropie usor o femeie cu ochii bulbucati, parul scurt si zburlit cu niste tocuri in mana.Mai studiasem aceste forme si mai descrisesem aceste trasaturi in mintea mea.-Te-ai intors sa ce?aplec privirea inapoi in nisip cu un ultim gand de a te cauta.
-Sa-ti dau scrisoarea.Valul nu a sters-o, nu i-a dus-o.Nici macar nu cred ca a citit-o pentru tine.
-Cine esti tu sa-mi citesti viata?
-Cine esti tu sa-ti scrii viata pe o foaie si dupa sa o arunci?
-Nu stiu, nici nu mai vreau sa stiu.
Se apropie de mine plimbandu-si picioarele suple prin nisipul ud adunat in cocoloase.Imi atinge spatele, dar ma trag.
-Bine, nu te condamn.Te inteleg, spune si-si arunca umbra langa a mea.De ce soarele apune?
-Ca sa rasara din nou.
-Metaforic vorbind asta ar insemna viata,linia orizontului care 12 ore e luminata, 12 ore e adancita in bezna.Dar tot nu inteleg de ce o obligat sa apuna?Daca el ar vrea sa stea infipt in cer toata ziua, sa lumineze constant universul in vibratii colore?
-Nu se poate.E un pact.Noi am facut un pact cu el, ca vom apune impreuna indiferent de ceasul mortii.
-Cum vine asta?
-Nu ma astept sa intelegi.
Briza ii ciufuleste parul si poarta mirosul dulce catre mine.Il reneg.Nu am nevoie de el.
-Ai putea macar incerca,oricum nu ai ce face.Valurile nu raspund la intrebari, doar le poarta.
-Noi fizic nu murim odata cu soarele,dar psihic nu suntem decat niste reflectii ale lui ,facute in undele slabe ale marii.Cand el se stinge, pierim si noi.
-Deci peste cateva minute ai degand sa mori?
-Doar mintal.
-Si cum faci asta?Intri in transa?
-Nu, ma gandesc la ea.
-Deci ea e moartea ta.
-Ea e viata mea.
-E un paradox, tocmai ai zis ca mori gandindu-te la ea.
-Incep sa ma gandesc ca totul e un paradox.
Soarele ia formele unui disc slab conturat de cerul peratic.Intinde raze slabe pana la mal, langa mine si ea ,si usca nisipul luminad pietrisul din acesta.Personalitatea ei imi starneste interes formand in mine un gand prietenesc.
-Tot nu mi-ai raspuns la intrebare.Mori cu ea, mori fara ea.
-Mai mult mor fara ea.Rade putin si isi indreapta ochii de culoarea caramelului catre mine.Imi pare rau sa te anunt ca suferi din dragoste.Ai nevoie de o operatie.
-Bisturiul e la ea.
-Daca o vei gasi cu tot cu bisturiu, ii vei cere sa-ti taie de pe suflet dragostea ce i-o porti?
-Nu ,de ce as face asta?
-Numai verificam.E frustrant sa vezi ca lumea regreta ca a iubit,si vrea sa dea timpul inapoi, fara sa realizeze balansul intre sentimentul propriu-zis si goliciunea din suflet de dupa, fara sa se bucure ca macar au simtit si gustat din iubire care stim cu totii ca vine in portii.
-Asta realizezi tu din ce zic eu?
-Ai vrea sa renunti la ea?Iti pare rau ca o iubesti?Se incrunta catre mine parca stiind ca raspunsul ii va fi favorabil.
Racoarea ma atinge si ca buricul unui deget si isi plimba racoarea pe mainile si spatele meu facandu-mi muschii sa se incoarde de placere.
-Nu ,nu imi pare rau.Hei, tu crezi in destin, in legi de univers etc?
-Da...In masura in care nu arunci viata intr-o carte de joc si o lasi in mana lui.Lumea sau e sceptica sau face asta.Sunt doua extreme, nimic intermediar.
-Eu nu mi-as pune totul pe o carte, dar as paria pe una.
-Adica crezi ca una din miliardele existente ar fi castigatoare?Cum ramane cu pactul facut cu soarele?
-Nu am zis ca destinul ii va oferi castigatorului doar fericire si alte sentimente al naibii de bune.Pariul e ca iti lasi viata in fata destinului, fara ca tu sa stii ce are degand cu tine.Riscul ca soarele sa apuna e inca in picioare, la fel ca si riscul sa rasara.
Imi plimb mana prin nisip si realizez ca e uscat si fin;la fel ca in acea noapte.Din greseala ating talpa femeii si-mi retrag speriat mana.Nu din cauza ca as fi timid pentru ca oricum i-am atins destul piciorul seara trecuta, ci pentru ca nu are textura ta, cea cu care m-am obisnuit eu.
-Hmmm plauzibil ce spui tu.Dar de ce rasaritul ar fi un risc?
-Pentru ca ai stii ca apune din nou.Nimeni nu se gandeste la prezent fara sa nu incerce sa anticipeze viitorul.Asa ca rasaritul nu are splendoare pentru nimeni.Toti se gandesc ca nu tine mult.
-Eu nu m-as gandi.
Privirea ei arata sinceritate si durere, asa cum arata privirea ta.Citesc in ochii ei sticlosi o licarire undeva in colt,sub forma unei lacrimi.Stie ce e viata.A trait-o, a simtit-o poate mai bine ca mine.
-Care e povestea ta?vreau eu sa stiu.
-Te intereseaza?ma priveste uimita sa vada ca animozitatea din mine de la inceput dispare si se transforma intr-o caldura.
-Toata lumea are o poveste.
-Bine ti-o rezum.Oficial nefericita, amuzanta, putin cam curva, deschisa, nu am temeri multe.Cea mai mare teama e sa fiu goala, fara nici un sentiment.
Realizez ca seamana din ce in ce mai mult cu mine si cu tine.Incet, desi mi se dezvaluie, devine o alta straina.Imi este teama sa o las, imi este teama ca ar putea fi ca tine si m-as putea indragosti de ea.Oricum are sex-appeal si imi trezeste niste fiori reci ce lasa dare de caldura in urma lor.Pentru prima data creierul si inima gandesc la fel si amandoua isi doresc sa nu te iubesc.Dar eu nu-mi doresc.Cine este acest eu, daca impulsul nu vine prin sinapse din creier si prin artere din inima?Ce este acest lucru care transforma tot intr-un paradox?
-Si a mea.Incerc sa uit de ce simt si sa ma focusez asupra povestii ei, dar totusi:
-Cum te cheama?In caz ca are si ea degand sa plece doresc macar sa-i stiu numele.Pe al tau nici acum nu-l stiu.
-Amanda, scuze ca am uitat sa ma prezint.
"Amanda"Ce nume frumos...
-Nefericita de ce?vreau eu sa stiu.
-A fost cineva ,un necunoscut cu care am petrecut o noapte pe care sigur nu o voi uita.Nu credeam in povesti sau in basme, pana acum cateva luni.
-Ce s-a intamplat cu el?
-A fost doar o aventura si a plecat fara sa stie ca peste noapte a implantat in mine sentimente de dragoste.De ce o aventura presupune ceva fara viitor?Barbatii nu simt altceva decat formele noastre ce le viseaza in fiecare secunda din viata lor.
-Gresesti!Eu nu sunt asa si mai sunt multi ca mine.
-Si tu esti asa, doar ca si femeile sunt manipulatoare si tu ai intalnit pe cineva mai puternic mintal decat tine.
Avea dreptate in privinta ta, dar nu doream sa accept .
-Cine esti tu sa ma judeci?
-Sunt un nimeni, dar asta nu-mi ia dreptul sa te judec.Stii ca am dreptate.
-De unde stii ca nu m-a iubit?Ecoul cuvintului la trecut sapa adanc in sufletul meu si lasa lacrima despartirii sa se scurga si sa devina o parte din mine.Plange si ea in lumini de stele, ce se aprind incet pe plaja uitata de tine.
-Nu spun ca nu te-a iubit sau ca nu te iubeste inca, dar adevarul e ca a plecat.Sti asta si trebuie sa admiti.
-Mda...continua ce ziceai.
-A plecat fara sa lase macar numarul sau numele lui pe usa de la frigider sau pe noptiera de langa patul meu.De atunci pozez in fiecare zi un loc, un sentiment care probabil l-as fi trait cu el.
-De ce te gandesti ca ai mai fi ramas cu el?
-Nu ma gandesc.Imi imaginez cam o ora pe zi.Stiu ca a plecat,dar a muscat mai mult din mine decat sanul.Trebuia sa merg eu la el.Acum am inteles de ce tot timpul ziceti ca nu mai aveti cheia sau ca e o dezordine mare acasa la voi.
Am ras.
-De ce razi?
-Pentru ca ti-ai dat seama de asta destul de tarziu.
-Deci recunosti ca si tu ai facut-o.Suntem prea romantice pentru voi.
-Nu tine de romantism, desi unii cred ca va atasati prea repede in speranta ca fiecare ar putea fi alesul.
-Eu nu-mi caut alesul, nu cred in asa ceva.Cum ai putea iubi neconditionat pe cineva atatia ani?
-Nici eu nu cred, dar se pare ca exista.
-Uita-te mai incolo dupa dig, a inceput ea.Il vezi pe tipul de acolo imbracat la patru ace, cu parul perfect facut daca nu ma insel chiar dat cu fond de ten?
Am izbugnit in ras.
-Da, da il vad.
-Urmeaza sa se intalneasca cu tipa de acolo care e imbracata normal, chiar putin cam sport, cu parul prins in coada.O priveste din departare si da cu piciorul in nisip.Tocmai vrea sa o ceara de sotie.I-a spus la telefon ca ii pregateste ceva mare,in asa fel incat sa nu dea de banuit.Acum, repeta discursul lung si inteligibil pe care l-a pregatit.Vezi cum da din buze si isi casca ochii de nervi?
Intradevar asa si era.
-De unde stii asta?
-Mi-e vecin si ii aud cand fac sex si azi dimineata urla la telefon catre mama lui ca nu stie cum sa o ceara.Avem un perete tare subtire.
-Da?
-Nu idiotule, eram ironica.
Chicotim amandoi, dupa care tu iti dai palme peste fata intrebandu-te cumde nu ti-am observat ironia din timbru.
-Bine miss prezicatoare.Ea de aceea s-a imbracat sport deoarece vrea sa-i arate ca nu vrea nimic de la el.O femeie stie ca orice se castiga prin frumusete.Dar stie ca fara ea se pierd multe.Tipa vrea sa piarda azi.Stie ca o va cere de sotie, dar nu simte la fel.Tine telefonul in mana gata sa-l sune pe tipul de la club de aseara care a trezit in ea ceva fluturi, pe care nu i-a mai simtit demult.Isi repeta discursul prin care il va refuza si spera ca inelul nu a costat prea mult.Nu vrea sa fie atat de rea cu el.
Privim amandoi scena despartirii lor.Atat eu cat si Amanda am avut dreptate.
-Incredibil, sunt femeie si nu am stiut ce va face?
-Sunt barbat si studiez femeile.Nu stii ca e materie de universitate?
-Noi am invatat manipularea barbatilor de cand eram fetite.
-Vorbesti in numele femeilor, dar esti diferita de toate?
-Ce te face sa spui asta?
-Nu stiu,instinctul.
-Hai la mine.Stai linistit, nu e o invitatie la mine in pat la o partida.Daca ar fi fost nu iti spuneam asta pe un ton de comanda, ci te intrebam nu inainte de a-ti atinge pielea.
-Nu prea am unde sa stau oricum.Ma vad nevoit sa accept.
Imi da o palma:
-Imi pare rau ca te supun la un asemenea efort!
-Si mie.Am ras.
Mai imi da o palma.
Mi-e greu sa ma ridic din nisip, originea ta, sa te las aici cu intunericul, doar cu luna care isi varsa frumusetea in locul in care ti-ai respectat pactul cu soarele.Ma prinde de mana si ma trage spre ea.Incerc sa ripostez, dar ochi-i mari imi blocheaza orice gand.Te las aici iubito!Eu ma duc..
.
.
.
.
.
Ajung undeva pe o straduta mica ce se ascunde in spatele hotelurilor de pe plaja.Undeva in spate, langa un camp mai larg se profileaza o caza mica portocalie care parca se contopeste cu cerul de apus.Nu spune nimic, pastreaza linistea, la fel si eu.Intram intr-o curte frumos amenajata cu felinare mici si un leagan mare chiar langa usa de la intrare.Pare un loc intim,plin de personalitate.Intram in casa si ma trage dupa ea pana in bucatarie simtindu-mi timiditatea.Pe frigider doua poze, contureaza locul aproape gol, ocupat doar de o masa si cateva scaune.Doua poze cu un trandafir ce pare ca a suferit un accident si e gata de operatie pe o masa alba inconjurat cam de toate ustensilele necesare.Intr-una dintre ele e pansat, uneltele si tifonul fiind patate cu sange.Totusi poza arata ca trandafirul a supravietuit durerii amare.Nu stiu ce ma socheaza mai tare;ideea de poza si modul artistic in care a fost gandita sau faptul ca ma reflecta pe mine, gata de operatie?-Crezi in recuperare?Observa ca ma uit la pozele ei si spune.
-Daca are cine sa te opereze da.Pare a fii un apropo, dar nu zic nimic.Imaginile imi dau incredere, sa o fac medicul meu.Cine stie?Poate eu voi fi si medicul ei.
~End of part eighteen~
No comments:
Post a Comment
spune-ti parerea