Nu , nu ma inselam.Auzeam cuvinte dulci ce zburau din gura ta prin telefon catre gura lui.Imi imaginam portrete in minte dar nici unul nu avea vreun sens.Unul avea capul prea mare, altu il avea prea mic.Unii aveau nasul carn, dar niciunul nu se mula perfect cu frumusetea ta argintie.Nici eu nu ma potriveam, dar am avut noroc.
-Ar avea vreun rost sa te intreb pe cine ai chemat?
-Un prieten...cuvintele-ti erau reci si dure.Le-am respins.
-Bine.Povestea nu mai avea amuzamentul de acum 3 minute , poate din cauza ca eram gelos pe un strain.Adoram cercul nostru de straini, un altul nu era bine venit.Gelozia ce o simteam ma facea sa strag cu putere gratile sfidatoare.Doream sa plec si sa las totul in urma.Nimic nu mai avea sens, nici macar respiratia mea.Imi blocam gandurile bune, nu-si aveau rostul in aceste circumstante mult prea sumbre pentru mine.Stiam ca sunt patetic, dar nu puteam sa nu fiu.
-Te iubesc, ma priveai tu printre celelalte gratii.Nu vroiam sa cred ce ziceai, dar vocea ta plutea usor pe langa urechi pandindu-le vulnerabilitatea.Eram!Da eram vulnerabil la tine.
-Oare e asa de simplu?imi pusesem a mia oara intrebarea.
-Este!increderea din voce se citea si pe ochii.Uite, stiu ca nu-ti place aici, nici mie.Ia-ma de mana si sa ne imaginam ca fugim, departe.Am incercat sa te prind de mana, dar ti-ai tras-o in momentul in care a aparut el.Inalt, blond undeva in jurul capului se profilau niste ochi albastri profunzi.Clar aveam sa am o concurenta buna.L-ai privit cu simpatie si te-ai indreptat catre el intampinandu-l cu cuvinte dulci;eu le auzeam destul de acre.Winterfresh boy, ma gandeam eu.Baiatul tipic din reclamele la guma de mestecat, perfect din orice punct de vedere.
Ma privea cu coada ochiului , probabil stundiindu-ma.Ma plimbam singur prin celula incercand sa ma feresc de privirea lui si sa arat ca nici macar nu stiu ce se intampla.Imi stransesem pumni , parca asteptand sa se apropie de mine.Nu as fi avut acest noroc.Purtai cu el una din acele conversati interminabile, gen"ce mai faci" "ce ai mai facut" "cum ti-e viata";intrebari care au ca raspuns sute de fraze.Eu eram obligat sa ascult acele fraze.
Pamantul mi-a crapat sub picioare si stransoarea pumnilor m-a lasat cand am vazut ca scoate din buzunar un teanc destul de mare de bani.Ne platea cautiunea?Era clar ca era primul semn care dovedea ca dorea sa flirteze cu ea si cum altcumva decat ajutand-o mai mult decat puteam eu?
-Am scapat de aici, pareai incantata;eu nu eram
-Mda... am vazut.M-ai prins de mana si m-ai tras afara.
-Uite, Matei, el e prietenul meu.Pentru o clipa am crezut ca-l prezentai pe el ca fiind prietenul tau, nu pe mine.
Am dat mana cu acest Matei(ce nume urat!).Am zambit si am spus"Incantat".Minteam, dar puteam sa fac fara sa stie cineva adevarul.Cautam prin trasaturile bine pronuntate ale fetei lui ceva defecte.Nu gaseam , poate doar ochii care erau putin cam departe amplasati de nas, dar albastrul de topoz din ei distrugea acest defect.La dracu!
-S-a deschis un nou club in oras, cu ceva muzica mai revolutionara?Vreti sa veneti?
N-ul din nu-ul meu s-a amestecat cu D-ul din da-ul tau.Spre norocul meu nu s-a auzit decat da-ul tau.De ce ai dori sa mergi cu el intr-un club?Pentru mine nu avea nici un sens.
-Bine, a spus el acompaniat de zambetul lui idiot si a plecat lasand orizontul sa-l inghita.M-am uitat la tine sa vad daca inca il mai priveai, dar ochii iti erau atinti spre mine.
-Ce ai cu el?deja strigai
-Ce as putea avea cu perfectiunea lui?Un alt strain asai?
-Nu!E un vechi prieten care m-a incurajat sa vin aici.
-Deci Winterfresh boy e un erou, nu?
-Ce-i cu numele ala?Ai innebunit?
Ma simteam al naibi de rau.O stare de greata imi strangea stomacul intr-un nod imens.Toate lucrurile pe care le vedeam imi pareau necunoscute, inclusiv tu.Auzeam strigatele-ti reci infundate si in ecou.Eram izolat intr-o sticla.Poate dorea sa ma apere de furia ta, sau sa ma opreasca sa mai zic si alte lucruri.
-Bine du-te cu el, eu nu vin, nu-am putut abtine.
-Nu mai merg deloc atunci.Cu toate ca imi placea la nebunie raspunsul tau, nu puteam sa-ti distrug seara.Mandria mi-a fost calcata cam a treia oara in viata:
-Bine, scuze ca am sarit, dar banuiesc ca ai fi facut la fel, daca aparea o tipa draguta sa-mi plateasca cautiunea.Am pus bine problema.
-Da, ai dreptate, bine hai sa nu ne mai certam ai zis tu stranutand.Raceala nu-ti trecuse.A urmat un moment in care am ras amandoi cu rasetele diferite, dupa care impreuna ne-am ratacit in valtoarea orasului.
Nu aveam la noi decat un geamantan, ce continea hainele noastre.Am realizat ca mai aveam banii de pe cardul meu, caci nu platisem cazarea.
-Tu unde ai dormit in zilele in care ai fost aici?Era pentru prima data cand imi puneam intrebarea si nu stiam de ce.
-La el.Bagasesi ochii in pamant stiind ca vei avea nevoie sa-mi ocolesti ochii surprinsi.Nu mi-a luat mult sa ma prind asa ca am tacut.
Secundele treceau greu si noi faceam pasi de furnica se strada aglomerata.Trebuia sa deschid un subiect.
-Deci cu ce te imbraci deseara.Mi-am dat o palma peste fata.Cum puteam sa te intreb asa ceva ca si cand eram la 18 ani si mergeam la o petrecere, undeva.Se spune ca pentru a fii cu cineva trebuie sa-ti fie si bun prieten.Eu nu cred asta.Prietenia presupune incredere si sinceritate maxima.Ar putea oare cineva sa faca asta intr-o relatie.
-Cu tine!Era oare o gluma seaca sau o aluzie la o noapte impreuna sub asternuturi?
Te priveam lung incercand sa scot mai mult de la tine.
-Ambele dragule, ambele.Imi placea ca-mi citeai din nou gandurile.
-Ora 8, unde?
-La lacat.Era o intalnire simbolica.Ti-am dat un sarut si te-am lasat sa te pierzi in multimea agitata, nu inainte sa realizez ca eu nu am unde sa ma schimb.
Plaja...m-am gandit eu.Avea dusuri, si puteam sa ma schimb acolo.Ma pierdeam printre ganduri, pe strada pana sa realizez ca am ajuns.Nu am avut timp sa mai vizitez locul in care dormiseram noi, trebuia sa ajung pe straduta cu lacatul.Totul parea asa simplu, puteam sa merg cu ochii inchisi si tot as fi ajuns.Poate trebuia sa fac asa incat sa nu vad ca ma asteptai cu el.Mi-am calmat starea de spirit.Era o simpla seara in care ieseam.Nimic mai mult, nimic mai putin.Mergeam toti trei tacuti pe strada.Cautam un subiect de discutie, dar nu gaseam.
-Ma tot intrebam de ce lumea nu iese seara?
-Si eu ma intrebam asta.
-Adica, toata lumea doarme crezand ca asa se disting mai bine.Nu inteleg acest rost, la fel ca pesimismul pe peste tot.Acel Matei gandea exact ca mine.Ma gandeam sa continui conversatia aveam multe de zis, dar nu doream.Drumul scurt a continuat la fel de tacut.Oare chiar nimeni nu dorea sa zica nimic.
Ne aflam pe o strada de periferie.Adolescentii se imbulzeau la usa incercand sa intre primii sa prinda pretul iefitn al biletului, caci dupa un anumit numar, devenea mai mare.Sticlele de vodca si gin zburau in aer ca niste pasari si erau lasate sa se prabuseasca in cioburi de pamant.Atatea amintiri!Muzica se auzea destul de bine, si nu neg ca nu era interesanta.Fetele isi faceau aparita, probabil in cele mai frumoase haine din garderoba lor.Nici el nu le privea, ceea ce insemna clar ca are ochii pentru altcineva.Oare pentru cine?
Atmosfera era una amortita care ii indemna pe tineri sa bea si mai mult facand consumatie mare la bar.Dupa ceva timp deveneai obisnuit cu mersul lor in zig-zag, dar si cu voma de la colturile meselor.
-Hai sa dansam, i-a zis el, ca si cand eu nu eram acolo.Mi-a luat-o efectiv si au mers mai aproape de scena.Intr-un colt o sticla de vodca imi facea cu ochiul.
-Nene vrei?m-a intrebat un tanar destul de pilit.
-Nu am 40 de ani sa ma strigi nene si da vreau.
-Sa ghicesc, prietena ta danseaza cu un prieten bun de-al ei asai?Ochii lui aratau maturitate, mai multa maturitate decat era in jur.
-Da ai ghicit.Cumde?
-Pai frate, e si cazul meu.Cel mai bun leac e alcoolul, asta daca nu vreai sa stai in partea dreapta a scenei unde sunt toti drogatii.Uita-te la fumul care zboara in aer.
Intradevar era mult prea mult fum.
-Arsii!
-Arsi?radeam eu
-Da asa se zice.Inseamna ca au creierul prajit si nu mai gandesc nimic.Nu au nici un viitor.
-Banuiesc ca tu crezi in el asai?
-Da normal, vreau sa dau la marketing.Iubesc muzica, concertele , trunele si vreau sa ma ocup toata viata de asa ceva.
Imi amintea de mine, acum nu multi ani.Aveam vise in fiecare secunda, viziuni si toate alea, dar nu s-au implinit.
-Nu renunta la ele.Nu vroiam sa-i stric sperantele, asa ca l-am incurajat.
Intr-o ora eram beat, mai mult decat as fii vrut.Dansam cu fiecare straina care arata ceva mai bine.Parea asa ciudat ca nu aveam nici o retinere, gandeam limpede.Stiam ca erai undeva cu el.Nu-mi mai pasa.In sange pulsa toata libertatea de care aveam nevoie in ritmul muzicii ce-mi arunca mainile in aer si-mi lipea corpul de o femeie frumoasa.Nu vedeam multe in acel intuneric si in ameteala care o traiam, dar iubeam zambetul ei.Am inchis ochii si m-am trezit afara cu tanarul de acum cateva ore.
-Ai baut cam mult.Vei fii mai bine imediat.
-Ea? Unde e?doar atat puteam sa intreb.
-A plecat, a spus ca daca o iubesti cu adevarat vei stii unde o vei gasi.
~End of part fiftteen~
si ea te iubea...
ReplyDelete