Un sunet mic si aspru mi-a zgariat urechile, perturband privirile ironice de pe fetele noastre.Era un domn imbracat elegant ce arata cam plictisit;la ce slujba avea saracul, nu ma mir.
-Sunteti rugat sa coborati la receptie, am inteles ca doriti sa pleacati, vocea lui suna mai amortita decat imi imaginasem.
-Sigur, am raspuns eu trantindu-i usa in nas.Ai anuntat la receptie ca plecam, am strigat eu dupa tine, dar nu am primit nici un raspuns;asa ca am coborat.
-Aici aveti nota de plata,mi-a intins bucata de hartie un barbat in varsta cu o privire intepatoare.
-Mu-u-u-ultumes.Ma uitam socat la numerele multe ce se inghesuiau in pagina in ciuda mea parca.Am fugit pana in camera.Tu ma asteptai intinsa pe pat cu o privire senzuala gata sa fii femeia mea din nou.Nu si de data asta.
-Stii ceva despre asta?
-Eu?De unde ca doar tu ai dormit aici.Citeam minciuna in zambetul ce se desfasura intre urechi.
-Hmmm si cred ca mi-am comandat o sampanie frantuzeasca editie limitata in timp ce dormeam...cu tine pe plaja!Timbrul vocii mele scapase de sub control.
-Mi s-a parut mie ca te lauzi ca ma aperi.Minti de nu mai poti.Te abtineai cu greu sa nu razi.
-Ok, eu nu am destui bani pentru "somnambulism" meu.Tu ai?
-Daaaa, de aceea dorm noaptea pe plaja de banii ce-mi umplu buzunarele.Sincer, nici eu nu ma mai puteam abtine.Imi aminteam de aventurile copilariei;mersul fara bani in alt oras, cheta de pe strada sau sunatul parintilor dupa care pedeapsa de 3 luni.Acum nu mai eram copil, eram un adult falit;defapt doi adulti faliti.
-Si ce ai de gand sa facem, printesa sampanilor?
-Simplu.Ii dam cardul meu gol, va merge sa-l verifice si in acel timp fugim.Ai bagaje multe?
-Da.
-Ghinion scumpule!Planul tau suna plauzibil...pentru un adolescent drogat.
-Bine, fie.
Scarile se prabuseau in fata mea.Mai mintisem rau de multe ori-parintii, profesorii,seful-dar niciodata asa de tare.Aerul iesea pe usa afara incercand sa ma lase sa lesin langa receptie.Tu, aratai aceeasi incredere.Imi pusesem sperantele in tine si aveam o vaga senzatie ca greseam amarnic.Ti-ai aplecat mana numarand pe degete:era semnul nostru de plecare.Un deget, doua, trei si am luat-o la fuga.Lumea era fix in fata mea si ma izbeam de fiecare strain, primind o multime de injuraturi.Aerul fugea paralel cu mine asa ca nu puteam sa deslusesc doar cateva cuvinte.Nisipul fierbinte imi ardea talpile si imi incetinea pasii.Nu puteam sa ma intorc in spate sa vad daca erai sau nu in urmea mea, caci soarele dogorea mai tare ca in ziua in care te-am cunoscut.Aveam eu senzatia sau fiecare trecator radea de modul in care imi taram geanta dupa mine?
Nu m-am oprit numai in momentul in care urlai disperata.
-Stai!Gafaiai de parca intreg corpul ti se dezintegra.M-am oprit putin tragand o gura de aer incins.
-Sa stau?Ai innebunit?Poate deja politia e dupa noi.
-Va fi, doar i-am dat cardul.Cuvintele tale m-au izbit de covorul auriu moale.Cum puteam sa nu realizez ca ei iti vor afla numele de pe card.Am acceptat ideea repede, fara nici un calcul facut.Ma simteam ca la 15 ani, doar ca putin mai bine stiind ca nu are cine sa ma certe.
-Nu puteai sa spui asta putin mai repede?Era asa de greu?deja transormasem vorbele calde in strigate.
-Pai, mi-a placut sa te vad asa extaziat si rau.Rrrr!Nu incetai sa ma privesti in modul care imi accelera bataile inimii;mai tare decat o facuse fuga.Incercam sa caut cuvinte lungi, inteligibile ca sa-ti inchid gura si sa opresc ironiile tale.Dar tot ce faceam era sa ma topesc la propiu datorita licariri verzi din ochii tai.
-Rrrrr!Sa vezi ca rrrr imi iti voi face de la puscarie.Am chicotit putin.Intradevar ti-am facut fata destul de inegalabil.
-Imi place cand vorbim aceesi limba.Intr-un fel si tu admiteai acest lucru.Ma uitam in jur presimtind ca ceva nu merge bine.Undeva in orizontul albastru se prelingeau ceva pete bleumarin.In momentul in care se apropiau am zarit ceva stele mari colturoase ce straluceau in lumina soarelui.Colturile acelea aveau degand sa ma despice in mii si mii de bucatele.Privirea ta nu afisa nimic, doar putina plictiseala desi realizasesi ca aveam sa o incurcam.
Imaginea din fata ochilor se strangea si de refacea la loc ca un elastic.Te-am prins de mana in speranta ca daca mi se face rau, ma vei tine pe picioare.
-Buna ziua, aveti dreptul sa nu spuneti nimic.Tot ce spuneti poate fii folosit impotriva dumneavoastra.Vocea lor imi strabatea fiinta in cutremure adanci.Incercam sa-ti afisez un zambet, in semn ca nu am nimic, ca e o aventura(halal aventura)dar si tu pareai putin speriata;putin mai mult.Auzisem acea fraza de multe ori, in filme si o mai jucam in diferite piese de teatru, dar niciodata nu mi-as fi imaginat sa le aud cum se zbat de urechea mea.
Ne-au urcat in masina dupa ce ne-au legat catusele.Macar daca eram legat de tine imi alina putin spaima ce-o traiam!Lumea se uita la noi deparca eram niste criminali in serie, urmariti de secole bune.Ei bine, nu eram!
Drumul nu se termina si eu ma intrebam unde ar putea fii sectia de politie.Din cand in cand iti aruncam niste priviri ciudate mimand pe buze"E vina ta".Tu imi raspundeai la fel ,ca "nu" dupa care radeam incet, cat sa nu creada ca suntem nebuni.Poate eram putin, putin.Ma apropiam de tine incercand sa-mi lipesc genunchiul de al tau.Era singura parte din corp care era libera sa te atinga cel putin asa am crezut.
-Va rog sa va indepartati domnule, a spus primul politist.
-Asta in caz ca nu doriti probleme, l-a complatat al doilea.Uram gandirea lor colectiva.Defapt uram gandirea colectiva in general.Fiecare om are scanteia lui, care il diferentiaza de celelalte sase miliarde se suflete din jur, pe o raza de milioane de kilimetri.Nu puteam sa fac nimic, doar sa ma retrag in speranta ca daca inchid si deschid ochii totul se va sterge din cartea destinului.Chiar imi imaginam o radiera mare, volumiasa de un galben sters si o carte mare suspendata in in aer pe un fundal alb.Incercam sa folosesc radiera prin telepatie pe care cu desavarsire nu o aveam, deci nu am putut.
Ma sorbeai prin piriviri, citindu-mi gandurile.
-Intradevar esti nebun, ai spus tu in soapta.Vocea ta ma mangaia si trebuie sa recunosc ca fura frica din mine.Nu dadusem atentie drumului, datorita multitudinii de ganduri.Ajunsesem repede spre noul nostru "motel".
-Acolo va e locul, ne-a spus cel mai urat dintre ei si ne-a alungat dupa gratii.Desigur, mama sa gandit de la nastere ca acesta e locul in care ar trebui sa-mi traiesc viata.I-am indeplinit un vis!Tu ai ramas la fel de calma.
-Poti sa te indragostesti foarte usor, dar mai usor e sa ajungi la puscarie.Vedeam in glumele mele cheia de pe masa gardianului.Ma simteam ca un personaj animat ce avea degand sa arunce un lasou si sa prinda cheia.Oare eram?
-Cu mine langa tine, nu ma mir, mi-ai intrerupt tu gandurile atat de profunde.
-Parca era ca cu mine langa tine vei mai rade mult asai?Am inversat rolurile.Imi placeau mai mult glumele mele.Ale tale sunt cam seci, sa zic asa.
-Nu stiu ce vezi tu sec in a fi la inchisoare.Am ras amandoi.Tu in sunete de clopotei, eu in bolovani imensi ce cadeau in prapastie.Mai degraba era un ras nervos.
-Aveti dreptul la un telefon.Spre surprinderea mea, tu ai iesit din celula si ai sunat pe cineva.Imi ciuleam urechea incercand sa inteleg.Printre sunetele fara sens mai auzeam" Hai aici am nevoie de tine!".De cine aveai nevoie?!
~End of part fourteen~
de celalalt:P
ReplyDelete