alex olii

Craciun.
Este oare o sarbatoare prin care noi ne manifestam credinta?Poate e doar o sarbatoare spirituala in care suntem obligati sa respectam traditile, vechile obiceiuri si bineinteles ,fericirea, sentimentul cel mai asociat cu aceasta sarbatoare.Ar fii nefiresc sa nu existe speculatii, contradictii pe aceasta tema, deoarece suntem oameni, si pe deasupra 6 miliarde de suflete concentrate asupra unei idei:Craciunul.Slava Domnului ca exista fusele orare si miscarea de rotatie deoarece nimeni nu ar putea duce atata fericire in spinare.Nici chiar Mos Craciun.
Se presupune manifestarea de sentimente pozitive.Defapt nu se presupune.Se impune.Cum ramane cu celelalte 362 de zile care raman din an?Pai e simplu.
Ianuarie trece cu melancolia ca ai lasat in spate un an frumos.
Februarie:stai in casa si te plangi ca nu mai vine primavara.
Martie:incepi sa crezi ca vacanta de vara e din ce in ce mai aproape.
Aprilie:alta luna in care sunt impuse sentimentele pozitive.
Mai:inca putin si scoala e gata
Iunie->August:in general apogeul anului.E explozie de sentimente,de ganduri putin cam ascunse si de trairi in care sangele pulseaza cu nebunie fericire in toata fiinta ta.
Septembrie->Noiembrie:melancolia ca tot ce ai avut trece.
Decembrie:un alt apogeu al anului.Doar ca in aceasta luna nimic nu se justifica.Nici macar un sentiment.
Probabil ca azi 24 Decembrie nu e o zi in care e o sarbatoare.E un ceas care ticaie incet.La fiecare ticait marcheaza ceva.Poate o mazgalitura in entitatea mea fumurie sau o zgarietura lasata amarnic pe corpul meu si in acelasi timp inchisoarea mea.Azi las si mai multe in urma , ca in fiecare zi de altfel, dar azi e una din zilele in care trebuie sa realizez acest lucru.Cum e mai bine sa treci peste aceasta melancolie putin cam acra decat cu persoanele care iti lumineaza viata.E ca si cum ai lua cina cu cerul.Ai inchina cu stele si ai vorbi cu Luna si Soarele ce mai face Universul si ce se mai intampla prin el.
Noi suntem niste creaturi nu chiar asa de impunatoare si de magice.Undeva intr-un colt de camera zace un brad.Zace...cam sadica exprimarea mea, deoarece zace atat de frumos!Valuri intregi de lumini coboara de sus in jos, pe langa fiecare creanga.Globurile apleaca usor crengile dar par atat de agatate de ele.Le-o fi frica sa nu cada.Frica lor...se manifesta atat de frumos si in atatea culori incat as dori sa-mi fie mai des frica.Intr-o mare de contraste apar si betelele care curg incet ca niste pesti pe langa bucatile de ciocolata.Cine ar putea rezista acestei tentatii?Femeile clar nu!In aer patrunde usor un miros ciudat.Defapt doua mirosuri care se bat pentru dominarea atmosferei.Mirosul proaspat si pur al bradului care se imbiba usor in pereti si in perdele;si mirosul apetisant al platourilor cu mancare care se imbiba usor in stomacul meu.
Nu am nevoie de timp.Astazi nu!Nu vreau sa stiu ca acest moment frumos trece, cu toata ca fiecare atom din mine imi spune.Dar nu aud...Particulele din suflet si inima deja au castigat aceasta batalie.
Nu am nevoie de un cadou.Cadoul e o manifestare a materialismului si de obicei actiunea de daruire materiala se termina cu zambet calai si un "multumesc" atat de actoricesc.Probabil am langa mine tot de ce am nevoie sa supravietuiesc.Da...sa supravietuiesc pentru ca nu cer nimic mai mult mai ales in aceasta zi cand lasam totul in voia sortii.Saraca...ce sa faca cu noi?Am langa mine tot ce mi-as putea dori:persoane carora sa le spun te iubesc si sa stiu ca e reciproc.Defapt acesta e Craciunul adevarat!