alex olii

Dinner
Dimineata se furisa usor pe langa nisip atingandu-ne pielea cu o raza catifelata.Iti sprijineai capul pe pieptul meu, iar parul iti curgea pe langa umar, incercand sa ma sufoce cu mireasma dulce.Ai deschis ochii inundandu-ma de lumina, intrand in concurenta cu soarele.Ti-ai lipit obrazul de urechea mea accelerand bataile inimii.
-Nu te-ai topit.Eram fericit sa spun asta, si sunase mai bine dacat imi imaginam
-Cred ca am mintit.Nu prea ma pricep la asa ceva.Zambetul tau calma valurile ce se auzeau din ce in ce mai incet.
-Minte-ma mai des te rog!Ti-am prins mana si o strangeam fara sa stiu macar de ce.Sigur nu aveai sa pleci.
-Am suferit pana sa te intalnesc.Pareai sincera asa ca mi-am apropiat buzele de ale tale:
-Esti tot ce mi-am dorit, poate chiar mai mult!Aberam in cuvinte siropoase, dar nu le puteam oprii caci erau intiparite in glas.Ai...dori sa iesi cu mine?Te-am intrebat incercand sa transform linistea intr-un joc.
-Nu...pana nu ma inviti ca la carte.Te-am ridicat in brate facand o pirueta.Te-am asezat jos prinzandu-ti capul in maini si devorandu-l cu privirea.Am repetat intrebarea:
-Ai dori sa iesi cu mine?
-Da ,da, vreau.Ce pui la cale strainule?

-Hmmm, o cina e bine?
-E perfect!Doar ca nu am ce sa port.Nu prea sunt de aici, dar cunosc bine zona.Se pare ca va trebui sa ne dam intalnire.Am de recuperat ceva haine.
Nu-mi pasa unde stateai sau unde erai cazata.Eram prea entuziasmat de intalnirea noastra.
-Ora 8, restaurantul de langa parc.Il vei gasi, sa nu intarzii.A...si te iubesc.Ti-ai lipit podul palmeii de buze si ai suflat sarutul catre mine, dupa care ai disparut in zare.Nu mi-a luat mult sa realizez ca eram singur in mijlocul unei plaje, in toi de dimineata.Am mai profitat de briza calda, culegand ramasitele parfumului tau.
Mi-am gasit portofolelul care spre norocul meu avea ceva bani.Am fugit la cel mai apropiat magazin cumparandu-mi o camasa si niste pantaloni.M-am cazat la o pensiune ce era chiar langa mare.Timpul trecea al naibii de greu.Eram imbracat gata sa plec, dar minutarul nu se mai misca din loc.Am dat ceasul jos de pe mana si am iesit pe usa, lasand timpul in urma.Nu aveam nevoie de el sa-mi dau seama ca nu conta cat aveam sa te astept.
Strada era deja intunecata si lumea fremata in jurul meu aruncand sentimente in fiecare colt al strazii.Eu sunt zgarcit, nu am lasat decat bacsis pentru un trandafir cumparat de la o taraba.Doream sa sar, sa topai de fericire insa spre tristetea mea, nu puteam;lumea s-ar fi uitat.M-am gandit o a doua oara, razgandindu-ma.Galopam pe bulevard cu un trandafir in mana distrand persoanele din jur.
In fundul unei stradute micute era asezat restaurantul.Am ajuns cam cu jumatate de secunda mai repede decat tine, numai bine sa-ti pot fura printr-o sorbitura frumusetea evidentiata pe jumatate de lumina lunii.Erai superba.Parul iti curgea pe langa umeri dansand in permanenta cu vantul.Rochia de culoare rosie ce-ti statea stramta pe corp, m-a facut sa-ti daruiesc o jumatate de sarut.Am intrat intr-o incapere mare inundata de tapete visinii.O crapatura mica se tara prin acestia in forme de floare adancind culoare excentrica intr-un negru profund.Mesele erau grupate ciudat.Erau doua langa un semineau artificial luminat de niste becuri, iar restul lipite de pereti.In mijloc zacea un pian mare negru cu inscriptii vechi.Scaunul din fata acestuia era tras langa masa noastra de la semineu.Te-am condus catre ea, dar inainte sa te asezi ai fugit pana la el.Te-ai asezat si ai inceput sa canti.Privirea ta ardea clapele.Talentul scapara in scantei mici pe clapele albe si negre.Degetele tale alunecau gratios facand bucata imensa de lemn sa scoata sunete armonioase.Era un cantec trist, menit sa exprime orice tip de iubire.Deslusiseam cateva cuvinte dulci.Erau aceleasi pe tot parcursul melodiei, dar stiam ca de fiecara data cand spuneai "te iubesc" o faceai cu alt ton si cu un alt sens.Iubeam bunatatea din tine, sinceritatea, naivitatea pe care am reusit sa le descopar atat de repede.
Te-ai ridicat in piciare si cantai cu patima.Mi-ai facut semn sa ma apropii.Am lasat mainile sa-ti exploreze corpul deloc incordat si sa-ti trezeasca fiori pe care ii exprimai in sunete lungi.
Te-ai intors catre mine si cu o expresie hipnotizanta mi-ai spus:"te iubesc atat de mult!"

~End of part eleven~