alex olii

O alta zi intr-o metropola de sentimente.

Era dimineata.Simteam cum soarele isi varsa lumina pe fata mea.Eram orbit;dar nu din cauza

lui.Mi-am deschis ochii si printre raze se camufla aceasta straina,atat de perfecta.M-am speriat si m-am tras in

spate."E ok."mi-a zis ea.Vocea ei a avut un impact mare caci de indata ce aerul ce-i purta glasul

m-a lovit, m-a indus intr-o ceata.O ceata mai frumoasa decat oricare alta care am vazut-o pana

atunci.M-am ridicat sa ma dezmeticesc, sa o pot privi mai bine.

Eram amortit.Spatele imi era intepat de mii de ace si sangele din maini inchegat.M-a atins,

mangaindu-mi usor mana.Vedeam urma degetului ca o dara de praf pe care nu doream sa o

sterg.Cine era ea?Mi-am ridicat privirea dar era tot camuflata in soare.Parea a fii o aratare paradoxal de

frumoasa.Chipul ii era ascuns de mine, o vedeam doar pana la gat, dar imi era de ajuns sa imi

dau seama ca privirea ei ascundea mai mult mister si mai multa ceata decat cea in care m-a lasat

pe mine.Era ciudat.Auzeam un zumzait in ureche care se misca rapid prin neuroni si imi lovea

creierul facandu-ma sa imi inchid ochii, sa nu-i zaresc fata.Eram captiv in razele soarelui care ma

incatusase.Eram obligat sa vad o fantezie, palpabila dar tot o fantezie.Eram atat de fustrat ca nu

puteam sa vad o straina, o persoana care a dat buzna in viata mea asa deodata intr-o dimineata

de septembrie.

"Apleaca-te te rog" am implorat-o eu disperat de necunoscutul din fata mea.Ii vedeam genunchii

cum se miscau.Urma sa se aplece.Deodata am devenit un ceas, care masura fractiunile de

secunda in batai de inima.Totul urma sa se intample redepe, dar eu aveam timp sa-mi pun si mai

multe intrebari si sa fiu fustrat ca nu gasesc vreun raspuns.

S-a aplecat!Intradevar s-a aplecat.Nu puteam sa cred asa ceva.Am fost orbit a doua oara doar ca

de data asta nu aveam nimic ce sa ma protejeze.Nu eram imun la ea, la acea straina.

Ochii si expresivitatea din ei m-au facut sa ma lipesc de banca.Nu puteam sta atat de aproape de

ei.Simteam cum negrul de abanos vroia sa interactioneze cu a mei, ca si cand ar fi trimis o raza

de culoare care pornea din ochii ei, catre ochii mei.Era palida, conturata excelent de aurul din

spatele ei.Nu avea gropite, avea un ten foarte mat.Buzele de un roz pal se desfasurau cu atata

perfectiune si ii impodobeau fata.Erau si ele perfect conturate, parca desenate.Trasaturile nasului

erau pe masura ochilor si buzelor, bine rotunjit si mai drept decat al tuturor femeilor.

Chipul ei parea un desen.Stiam ca nu am talentul sa-mi creez si eu asa ceva, dar macar puteam

sa fac o copie xerox?

-Te rog vorbeste, i-am zis eu inconstient ca vorbeam cu inima si instinctul, nu cu capul.A ras alt

moment sa ma introduca in alta transa.Eram aproape drogat de substanta din ea.
 

-Si ce ai vrea sa-ti spun?mi-a raspuns ea pastrand un zambet cald, mai cald decat soarele.Care

soare?Deja il ecplipsa.

-Ca ai coborat din rai, ca esti o ispita din iad, ca ai fost o papusa de lemn care deabea azi-noapte

a primit viata sau ca ai fost puscariasa de cand te-ai nascut.Nu stiu orice.Vocea mea devenea din

ce in ce mai stabila.Nu realizasem de la inceput ca tremura doar cand a inceput sa se indrepte.Ea

a ras si eu am zambit parca cerandu-i sa ma mai tina in transa.
 

-Ai vreun nume straino'?am facut eu primul pas.
 

-Sa zicem ca pentru tine voi ramane o straina.Doar atat.Jocul ei de cuvinte ma enerva.Era

dimineata, eram zapacit, ametit, tulburat si ea avea de gand sa se joace cu mine.Am deschis

gura, semn ca vreau sa spun ceva;dar nu am putut.Amigdalele s-au inclestat si nu mai lasau

aerul sa-mi duca cuvintele la ea.Nu mai conta, oricum as fii facut o greseala.

Din senin stransoarea ma lasat, iar odata cu gura mare de aer pe care am luat-o, gafaind i-am

zis:vrei sa ma vrei?

~End of part one~