Am inceput sa scriu...poate pentru ca cineva mi-a spus ca e mai bine, ca hartia ma intelege ,cu toate ca nu-mi raspunde la nici o intrebare.Cine mi-a zis?Nu conteaza.
Asa ca am luat o hartie si un creion ,caci voi vrea sa sterg marturisirile mele.
Sunt in deriva si iti scriu toate astea in speranta ca vantul iti va sufla aceasta pagina ruginie plina de scrijelituri adancite. Nu-mi amintesc mare lucru doar putina gelozie acra ce-mi strabatea gatul in doze mari de alcool.Dansam...cu o alta straina ce-mi starnea interes.Pentru prima data in viata eram excitat fara nici un regret, fara nicio retinere.O manevram in miscari bruste desi era delicata, ca un portelan.Mi-am inchis ochii si am plans.Nu doream sa vada lacrimile cum se napustesc asupra podelei colorat luminate.A vazut,s-a aplecat si si-a sters una de pe varfului pantofilor cu toc.Si-a sters-o de picior in sus catre bazin , cat mai senzual posibil.Apoi m-a invitat la ceva "ce ma va face sa ma simt mai bine".Mi-a oferit un pahar cu un praf, l-am baut dintr-o inghititura simtindu-i gustul acru, amar si foarte sarat ce imi ustura gatul."Se merita"mi-a spus.Parul ei scurt si zburlit;ochii mari caprui mascati pe o fata mata fara defecte imi spuneau acelasi lucru.Intr-o juma' de ora vedeam lumini care sareau din boze si explodau in peretiAerul lua forma unor fulgere portocalii si-i navaleau trupul luminand acele forme dupa care nu-mi parea rau ca ma uit.In principiu erau lucruri generate de mintea mea in lipsa ta.Te-am vazut si pe tine, nu am gonit imaginea, oricum aveam dubii legate de existenta ta inca de la inceput.Deodata straina ce ma drogase disparuse din fata ochilor mei.Nu-i mai simteam buzele dulci ce se agatau cu dintii de obrazul meu si mana ce cobora ca un paianjen pe piep, spre curea.Un soare artificial se profila usor pe cerul negru.Vedeam in el ochii tai ce ma iradiau nu cu mult timp in urma.E ciudat cum mintea obosita abereaza in galerii de imagini si de sentimente.
Cand m-am trezit era mult prea tarziu.Tu ai plecat.Nu stiam ce ma deranja mai tare ,faptul ca ai plecat sau fapul ca ai fost incapabila sa spui "adio".Am sfarsit afara incojurat de o gramada de lume care se uitau la mine cu o oarecare compasiune.Nu aveam nevoie de mila lor, dar aveam neoie de acea fata sa-i mai simt buzele carnoase pe abdomenul meu.A disoarut si ea lasand plicul drogului pe strazi si jurul cu care ma facuse proprietatea ei.
Umplu incet pagina si ma gandesc daca ar avea vreun rost, daca nu cumva imi voi scoate din buzunar o bricheta si printr-un fulger portocaliu imi voi arde sentimentele.Am avut timp sa ma gandesc la multe lucruri pe care le-am negat,neglijat.Cine eram eu?Uitasem pana si asta.Slujba mea, familia mea, prietenii mei.Sunt amintiri vagi care se pierd in holul tablourilor, vietii intr-o rama veche,
Imi plimbam mana prin nisip aducandu-l pe tot la mine.Ai spus esti facuta din nisip, dar nu te simteam nici macar acolo.;noaptea il lasase rece si zgronturos.Ai spus ca te vei topi in mare pentru totdeauna, dar valurile nu purtau decat un intuneric profund si ceva alge vascoase.Ar fi infantil sa ma gandesc ca totul a fost o joaca care la un momentdat s-a terminat din cauza plictiselii?Probabil ar fi.
Ai spus ca nu vei pleca, sau daca da, vom pleca impreuna.Defapt eu am zis asta, dar tu ma priveai intens si dadeai aprobator din cap ca si cand deja fantezia cu noi doi calatorind ar fi luat amploare in creierul tau.
Stii...acel moment in care ai vrea sa dai timpul inapoi sa schimbi o secunda din viata care la randul ei ar schimba intregul viitor?Scormoneam in nisip dupa o clepsidra pe care as fi putut-o intoarce orinzontal astfel incat sa nu mai lase vremea sa se scurga.Niciodata nu am inteles de ce timpul nu lasa urme pe peretii de sticla a acestui obiect, cum face cu noi oamenii.As fi fost eu incercand sa ma intorc, sa o prind de mana pe amica mea de suferinta cu care imi curmam durerea prin placerile trupesti.Imi doresc sa nu o fi lasat acolo pe peron doar cu durerea mea.Imi doresc ca ea sa fii fost aici, sa ne construim o viata impreuna cel putin ca doi gardieni care se protejeaza unul pe altul.Doar ca acesta nu a fost sa fie scenariul vietii mele.Totusi cine imi regizeaza viata?Eu nu pot, tu nu mai esti si nu cred ca ar mai avea cine.
Am plecat sa te caut, pe plaja, dar nu te-am gasit.In oras pe strada unde ne-am intalnit prima data la o cina romantica, nici acolo nu erai.Gara era ultimul loc care exprima libertate.Ar putea fii o calitate, dar totodata si un defect.In cazul meu a fost un defect cu desavarsire.Totul parea scurt ca si cand te-as fi cautat mai repede decat povestesc pe aceasta pagina.Nu m-am gandit ca ai putea pleca cu el, ca ai avea altundeva unde sa te ascuzi.Nu puteam sa ma gandesc la asta.
Inchei aici, cu radiera in mana si cu gandul ca toate aceste litere sunt in zadar.Le las sa se scufunde in pagina care probabil o vai lasa sa pluteasca pe tine, in valuri.Sunt in deriva si ele si eu, dar sper ca macar ultima molecula tin tine, cea imaginata de mine sa ne tina la suprafata sa plutim.E singurul lucru care pot sa-l fac fara anticipari si prejudecati.
Navighez pe amintirea ta iubito.Sper sa ma ghidezi bine!
~End of part seventeen~
Nu pot sa-mi imaginez cum ar putea fi ceva mai genial decat ce ai scris... E foarte impresionant.
ReplyDelete-Ozi