alex olii

People always leave, but some of them always come back.

-Ce faci cu ea?
-A fost o data parasita, nu as putea sa fac asta inca odata.
-Cheam-o si pe ea cu noi?
-Dar noi unde mergem?
-Pai nu avem bani si suntem turisti asai?
-Banuiesc ca se poate spune si asa.
-Ce fac turistii?
-Viziteaza?
-Da...si joaca poker.
Era o idee interesanta.Devenisesi atat de spontana.Totusi venirea ta nu avea sa fie bine primita de Amanda.Valurile se zbateau unul de altul si in zambete albe profilate pe albastrul atat de profund imi dadeau incredere.
-Este vreun mod in care sa nu-mi faci viata atat de periculoasa?
-Doar daca ma parasesti.
-Hmm,te pricepi mai bine ca mine la capitolul asta.
Ai zambit ironic si m-ai prins de mana tragandu-ma catre plaja.
-Nu va fi foarte fericita asai?
-Va intelege, semanati mult.
Nisipul parea mai fin, soarele ardea mai tare si adierea se transformase intr-un vant puternic.Imi placea sa-ti vad parul zburand in aer, imi amintea de primele noastre zile.
Amanda statea undeva in mijlocul plajei si ne privea.Stiam ca urma sa traiesc unul din acele momente in care ai vrea sa fi inghitit de tot si toate si sa simti ca e doar un vis care se spulbera.
-Amanda, incanta...Si-a tras mana inainte sa faceti cunostinta.Te privea uimita ca si cand nu era prima data cand va-ti vazut.
-Amanda?ai intrebat tu speriata?
-Lindsay?
Ma uitam la voi doua din incercand sa va incadrez in aceeasi imagine fara sa-mi schimb privirea.
-Va cunoasteti cumva?
Nimeni nu mi-a raspuns.Din senin fericirea disparuse la fel de repede cum aparuse.Totul parea o intriga stupida din serialele proaste in care o fata afla ca este fiica ilegitima a unui magnat, doi frati care nu stiau de existenta altuia se intalnesc in sfarsit sau doua foste iubiri se revad chiar in momentul in care fiecare este implicat intr-o alta relatie.Speram ca acela sa nu fie si cazul lor.
-Mai intreb odata.Va cunoasteti cumva?
-Esti cumva prietena lui Ryan?intrebase Amanda.
-Da sunt sau eram.
-Cine e Ryan?Vocea imi scapase de sub control.
-Ryan e cel cu care am fost in club in acea seara.
-Este sau a fost?!
Amandoua ati inceput sa radeti.Intriga nu mai avea atata tensiune.Poate ca povestea nu era asa rea...pentru voi.
-Ryan este fratele meu.A primit-o aici cat nu avea unde sa stea.El este strainul desprea care ziceai atatea?
Ma simteam ciudat.Nisipul de pe plaja era insuficient sa ma acopar de rusine.Eram oare tipul de copil curios care punea intrebari prea multe?
-Da, Ryan m-a primit la el.Nu mai aveam bani sa-mi si trebuia cumva sa-mi petrec timpul cu cel care ma tinea aici.
-Ce replica ieftina, dar multumesc.Sa ghicesc;acum sunt in postura barbatului gelos din cale afara?
-Ai fost.E vina mea, trebuia sa iti fi spus de la inceput.
-Serios?!
-Nu fa pe ironicul.Stii ca nu-ti sta bine.
M-am intors catre largul marii:
-Soare, ce ai facut cu mine?Mi-ai oferit o viata de film cu o audienta proasta.
-Ei hai ca nu e asa de rau.
-Poate ca ar trebui sa plecati, eu voi fi tot aici daca aveti nevoie de mine.Zambetul Amandei pierise.
-Hai cu noi.
-Nu pot, audienta ar scadea si mai mult.Glumele nu o ajutau.Citeam inca o data acea tristete din poza.Se mintea si suferea de ambele dureri.

-Vrei sa ramai aici?Hai cu noi!
-Rob, las-o.Poate ca e mai bine asa.
-E mai bine.
-Dar...
-Nici un dar.Rostisera cuvintele deodata.
-Mi-a parut bine sa te revad Amanda.Ne vom intoarce.
Momentul despartirii venise.Stiam ca nu-i va fi bine deloc, dar avea taria de caracter de a trece peste...
Cateodata imi era dor de ei, dar apoi ma gandeam ca am riscat totul ca sa raman cu nimic.Cateodata imi era sila de viata asta, dar apoi imi aminteam ca alt joc nu exista.Cateodata traiam in trecut, dar apoi soarele imi amintea ca sunt in prezent.Cateodata doream sa plec, dar stiam ca Pamantul e rotund si ca ma voi intoarce in acelasi loc.Cateodata refuzam realitatea, dar apoi aflam ca ea imi aduce mai multa fericire decat fictiunea.
-Cred ca asta inseamna ca ne mai vedem?ochi-i se scaldau in lacrimi.
-Cu siguranta.Speram ca zambetul meu sa-i fie de folos, sa fie doza de incredere de care avea nevoie.
Plecasem.



Everybody plays poker

-Deci poker spui?
-Da.
-Stii cum se joaca?
-Nu, tu?
-Mai putin decat tine.
Fericirea se spargea usor ca un geam in pieptul meu si bucatile imi umpleu sangele de adrenalina.Prezenta ta era cauza acestor sentimente.Imi lipsisesi.
-Cred ca luam autobusul.
-Cred ca da.
-Stii unde mergem sa jucam?
-Bai cautam un bar;multi alcoolici care vor sa castige bani pentru bautura.
-Tu vrei sa bei?
Incepusesi sa razi.Ti se citea pe ochii negri dorinta de distractie.Nu conta ce avea sa urmeze, stiam ca ma simplul fapt ca eram langa tine era un pericol.
Langa plaja era un birt mic si uitat de lume."Spice".Asa se numea, cel putin asa cred caci e-ul lipsea.Probabil cazuse.
-Avem nevoie de ceva bani pentru a juca.Brusc deveneam realist.
-Ammm ...eu, am spalat toalete.
-Tu?!Ai spalat toalete?
-Ce vrei, banii nu vin usor.Vroiai sa ma prostituez?
Imi facusesi cu ochiul ca si cand eu puteam fi potentialul client.Stiam ca fugitul presupune sa ramai fara bani.Acceptasem acest risc.
-Intram?

-Intram.
Era un loc decorat clasic ca in filmele western.Un cap de cerb intretinea atmosfera pe peretii de lemn si cateva mese cam rupte umpleau incaperea plina de fum.O multime de barbati cu barba, morti de beti furau bani unul de altul.Ciudat e ca de banii aceia isi luau si mai mult acool.
-Ati venit sa pierdeti?Un barbat inalt, bine facut sparsese gheata.
-Nu, defapt am venit sa castigam.
-Aici se incepe cu un pahar de tequila si dupa puteti juca.
Citise pe fata noastra lipsa de experienta.
-Alternarea stilului de joc, pentru dezorientarea adversarilor, imi soptisesi.
-Adica?
-Adica schimbam tacticile la fiecare runda.
-Cum?Nu ne-am pregatit.
-Ai incredere in mine.
Barbatul se uita atat de indiscret incercand sa desluseasca ce murmuram noi.
-Cati bani aveti?intrebase
-Destui.
-Bine.Atunci primele pahare sunt din partea casei.
-Vrem vodka.Iti apause un zambet siret pe fata.
-Ce faci?intrebasem eu.
-Am apa in geanta cand nu se uita punem apa, o bem si vuala din punctul lor de vedere suntem beti.
Zis si facut.Paharele pluteau pe tejghea.Nu m-am putut abtine sa nu beau macar unul plin de vodka adevarata.Trebuia sa se simta macar mirosul.
Ne-am asezat la masa.Inima imi batea mai tare decat in momentul in care te ragasisem.Stateai langa mine cu o privire neexpresiva.Asta era tactica in poker.Prima pereche:doua dame.
-Tipul din fata cu tricou unsuros si albastru nu are nimic.
Faptul ca stateai la mine in brate te facea sa vezi cam toate cartile celor din jur.Doi renuntasera si mai ramasera inca doi.
-Nu au nimic.Nu renunta.
Ne-am aratat cartile si am castigat prima repriza.
-Interesant, spusese barmanul si el destul de beat.Ne-a mai oferit inca cateva pahare.L-am pus sub masa asteptand sa torni apa.
-Nu mai avem apa.
-Cum nu mai avem apa?
Tipasem.
-Apa?!intrebasera toti.
-Apa?Nu, nu, nu.Vroiam sa zic vodka.Ne mai trebuie vodka.
-Brovo einstein!imi soptisesi nervoasa.
-Ce ne facem?
-Bem.
-Ai inebunit?
-Cred ca dupa ultima ta experinta poti rezista, nu-i asa?
-Ma bucur ca-ti amintesti.
Se pare ca banii schimba lumea, nu puteam nega asta.
Simteam cum mi se umfla capul si cum mainile imi tremura.Mai aveam putin si deveneam si eu ca ei.
Doi asi!Ma gandeam eu.Eram beat, dar macar aveam noroc.
Castigasem si mai mult.
-Inca o tura si plecam.Avem destui bani.
-Cazusesi langa scaun.Stateai mai prost ca mine cu fericirea din sange.
-Am...vazut ca are culoare.
-Esti beata.Sigur ai vazut bine?
-Sunt beata, nu oarba.
-Pariem tot?Noi avem doua dame si doi septari.
-Stai ca rezolv eu.Ahh ce cald e!Voua nu va este cald?
Incepeai sa dai jos hainele de pe tine.Pana ai ajuns la sutien.Nu stiu ce era mai rau:ca puteai sa fi violata de ei pe loc, sau ca nu ma puteam concentra deoarece eram excitat.
-Ce brate frumoase aveti domnule...
-Earl, continuase el cu jumatate de gura.Transpiratia curgea pe corpul lui ca si cand trecuse prin ploaie.
Ii atingeai bratele cam slinoase si grase.L-ai facut sa-si scape cartile.Tremura...destul de tare.
-Of!Lasa-ma pe mine.
-Stai putin!strigase barmanul.Stiu ce vrei sa faci.
-Ia toti banii de pe masa si fugi, ai zis luandu-ti hainele de pe jos.
Ii luasem pe toti si fugisem din acea incaperea cu muzica proasta.
-Sunt in urma noastra?
-Da si alearga bine.
Nu mai imi simteam pieptul.Picioarele mi se inmuiau si ma impiedicam in nisip.Din fericire nu eram singurul.Greutatea lor i-a impiedicat sa ne ajunga.Rand pe rand se prabuseau ca niste bolovani ramanand in norii de nisip ce se formau in jur.Alergam si alergam catre faleza de de azi dimineata.
Intr-un final ii pierdusem.Ne-am putut aseza sa ne tragem sufletul.
-Avem banii?
-Pe toti.
Radeam,urlam in rasete.Doamne!Eram atat de fericit.Niciodata in viata nu facusem asa ceva.
-Multumesc!
-Si eu iti multumesc.

Cerul negru se contopea cu marea intr-un unghi de 90 de grade.Linia dintre ei era de un albastru marin, aparent fosforecent din cauza lunii.Aerul sarat ne trezea din betie.Ne puteam numara banii fara sa gresim.
Am ramas pe nisipul putin rece.Te-am privit cateva secunde stiind ca fara tine nimic nu ar avea rost.Buzele ni s-au atins intr-un sarut usor de noapte buna.

~End of part twentythree~