De cate ori nu se intampla sa ne ratacim in ea?De cate ori visele noastre nu se transforma, metamorfozeaza si tot devin ceata?
E o zi goala, atat afara cat si in interior.Ma plimb putin ametit pe dalele dintr-un parc incercand sa calc cat mai corect, sa nu ating nici o crapatura.Goliciunea ma tampeste.Am impresia ca daca voi calca pe o crapatura te voi pierde, cu toate ca nici nu te am.Pariul din mintea mea pica..Am calcat pe o crapatura.Ma cuprinde incet un sentiment greu care se aseaza cu o asprime inimaginabila peste mine, ca o ceata.Momentan simt vibratile calde ale dragostei, care se joaca incet in stomacul meu si in venele mele.E atat de canicular, dar atat de placut.Ceva arde in mine, nu tare, dar flacara prinde usor forme din ce in ce mai mari si odata cu ele visele mele devin mai profunde.
Totusi...nu pot sa neg aceasta ceata care ma apasa.E ca o voce rece si sumbra.Se apropie usor...simt;si imi spune ca nu voi reusi.Nu se exprima in cuvinte, in limbajul meu, dar fiecare unda care o trimite catre mine ma amorteste, imi inmoaie genunchii facundu-ma sa cad pe dale, intr-o crapatura.
Ar putea fi un esec, dar inca batalia continua.Ma uit in jur.E iarna si cu toate astea afara nu e frig si iarba iese din ce mai mult la suprafata.E atat de verde incat ma ratacesc repede in contrastul care il face cu copacii.Se extinde;o vad cum se prelinge lent pe langa ei incercand sa-i cuprinda si sa-i readuca la viata.Imi indrept privirea putin mai in sus si realizez ca nu doar vegetatia de sentimente din mine e amenintata de ceata.Aici, afara totul e la propiu.Nu pot sa o descriu, nici macar nu stiu cum apare;nori degradati cazuti la pamant, bucati de lumina intunecata, entitati fumurii, vual de matase prafuit.Indiferent cu ce se aseamana este frumuasa, iar frumusetea ei ne ameninta pe mine si pamantul de sub ea.
E ispititoare, ma cheama usor catre ea.Ma ademeneste dandu-mi halucinatii.Apari incet in departare ca si cand te-ai teleportat.De langa tine porneste o adiere care aduce o frunza ruginita pana la mine.Ma aplec sa o ridic si simt cum ma cuprinde o masa de aer rece, atat de rece incat imi inghata sentimentele si pleoapele.Mi se taie aerul;sau mai degraba mi se fura fara mila.Ridic cu greu capul in sus si te vad din ce mai aproape.Ma ridic de pe crapatura, nerealizand ca poate am sanse sa castig pariul facut cu mine insumi.
Te indepartezi iar eu fug dupa tine;sau cel putin am tentativa.Raman iar intepenit ca si cand as prinde radacini.Nu ma impotrivesc, stiu ca solul ma intelege si poate vrea sa ne ajutam unul pe altul.Deodata vad totul mai clar decat vedeam inainte.Ceata e din ce in mai densa, dar am puterea sa vad printre copaci.Realizez ca iarba nu vrea sa-i aduca la viata.Vrea sa ii opreasca sa blocheze soarele, sa-l fure, sa-l stinga.Vad maini mari sau mai degraba gheare cu niste frunze uscate ca manusi.Vad cum se indrepta catre singura mea sursa de speranta...catre sursa de inspiratie a intregii omeniri.Totul se intampla in mintea mea, sau nu...Dar vreau sa salvez tot ce am si ce-mi este destinat sa am.Vad cum il prind si incet dar cu atata cruzime ii smulge conturul in timp ce il coboara catre un anume punct.
In aceasta mare verde imensa zaresc o pata neagra de pamant uscat desi afara e umed si ploua.Pamantul ma elibereaza si ma indrept catre ea disperat, nestiind ce sa fac cum sa opresc aceasta rapire.Imi dau seama ca iarba nu reuseste sa ajunga in acest punct asa ca incep sa smulg din alte parti mii de fire si sa le imprastii in aer.Coboara usor in spiritele de langa copaci, care nu reusesc sa le prinda.Aterizeaza pe pamant si parca intra il el.Deodata ceata se raspandeste.Se lipeste de copaci si se transforma in apa.Acum nu mai e.Doar niste simple lacrimi care curg.Fara rost?Nu.Vor atinge pamantul, hranindu-l, oarecum recompensandu-l pentru raul facut.
Ma grabesc catre dalele din centrul parcului incercand sa uit tot ce am vazut.Inclusiv tu, dar nu pot.E ca si cand te-ai fi incadrat in acest peisaj amagitor,seducator.Aleg sa plec si sa las timpul sa curga usor in clepsidra universului.Stiu ca toate intrebarile mele vor avea un raspuns.Am castigat o batalie, dar mai am razboiul.
bun.-
ReplyDelete