alex olii

Make me a women
-Vino!
-Unde sa mai vin?M-ai plimbat tot orasul de cand ne-am cunoscut.Si asta a fost ieri!Ironia ta ma distra intr-un fel sau altul.Astazi vreau sa petrecem toata ziua in camera, pana plecam.
-Dar...am inceput eu.
-Nici un dar, m-ai intrerupt fara sa ma lasi sa spun ceva.Nu aveam ce face, trebuia sa te ascult.
-Bine, fie!am tipat eu luandu-te in brate facand o pirueta care te-a facut sa strigi mai tare decat mine.
Am urcat inapoi in camera minuscula cu peretii galbeni ce ne distrugeau intimitatea.Ma uitam la ei in lung si-n lat, de la un colt la calt observad ca se apropie.Te-ai pus in fata mea:
-Ce ai cu peretii?Esti claustrofob?si iar ai ghicit ce gandeam...
-Nu da is asa de mici.Nu am stiut ca o sa am musafiri, asa ca nu am luat o camera mai mare.Scuzati-ma majestatea voastra,ti-am replicat abtinandu-ma sa nu rad.
Te-ai apropiat de mine in pasi mici, cu un singur deget mai impins pe pat si te-ai asezat peste mine.M-ai atins ceafa mangaind-o dupa care mana ta serpuia pe gat in jos catre piept.Imi blocasem respiratia, crezand ca asa nu-mi vei auzi bataie inimi, dar palma ta-mi asediase abdomenul si vibra usor, datorita batailor.
-Hmmm vad ca ma iubesti decat fotbalul.Ai avut o tentativa esuata de a-ti baga capul in camasa mea si ai inceput sa razi.Eu ,respiram din nou eliberand din cusca inima-mi extaziata; vocea ta fin conceputa ma spala cu fericire, ca un val mare si spumos.Te-am strans de coapse apropiindu-te catre mine.
-Nu iubesc fotbalul, dar pot sa spun ca pe tine te iubesc mai mult.Degetele mele-ti escaladau sirea spinari, oferindu-ti o senzatia usor placuta.Te-ai arcuit lipindu-ti sanii de pieptul meu.
-Fa-ma femeie te rog, ai lasat asa de usor cuvintele sa se raspandeasca in aer, si sa se topeasca in razele soarelui
-Ma bucur ca ai spus asta.
Tremuram din ce in ce mai tare in timp ce-ti dadeam jos rochia admirandu-ti pieptul bine inzestrat.Nu erau miscari bruste, mai degraba mangaieri ce furau in fiecare secunda cate o haina.Ti-ai lipit buzele de gatul meu, invelindu-l in saruturi fierbinti.Luase-si controlul, desi eu trebuia sa-l am, dar deschiderea sutienului imi dadea de furca.Printr-o rotire rapida te-am intors catre pat, lipindu-te de cearceaf ,lasand limba sa exploreze si sa delimiteze fiecare parte a corpului tau.Inchideai ochii si suspinai, in timp ce valuri de energie iti strabateau trupul.Inima-mi urcase undeva in zona creierului si ma ametea cu batai profunde si tumultoase.Prin maini lasam sa se scurga pe tine adrenalina mea, sa te infasoare in extaz.Iti conturam buricul dupa care te prindeam de maini ridicandu-te sa-mi agat dintii de buzele tale intr-un mod placut.Trezeai la viata fiecare globula din sange, aliniindu-le sub forma unui baraj sa blocheze circulatia mult prea rapida.Flexibilitatea ta ma adancea in pat si razuia rugina oaselor.Te transformasem intr-o femeie, femeia mea. 

Soarele se furisa prin crapaturi luminand urmele mainelor mele pe trupul-ti mai fin ca acum o ora.Ma muscai de globul urechii si-mi fredonai o piesa care am auzit-o cu o noapte in urma pe plaja.Ma gandeam la tine ca la mai mult decat o simpla femeie.Aratai incredere, zambeai mai mult decat vorbeai, faceai fata ironiilor mele si pe deasupra mi te-ai daruit atat de usor.In mod normal asta ar fii avut conotatie de curva, dar nu si in cazul tau.Te jucai cu lantul greu, de la gat, ce zgaltaia tulburand linistea plutitoare.
-Te iubesc mai mult decat iubesc pantofii, ai spus tu razand din nou.Probabil era un vag moment in care ne spuneam cat ne iubim prin comparatii seci si neexpresive.
-Hai lasa-ma, nu te cred.Ma jucam cu telecomanda si schimbam canalele ca si cand nimic nu ma interesa.Mi-ai smulso si ai mutat pe un canal de moda, unde se vorbea pe franceza despre pantofi.Nu intelegeam o iota, dar vedeam aparatele de tortura numite tocuri.
-Normal ca ma iubesti mai mult;cum ai putea iubi chestiile alea mari cu care ai putea omori un om.Si totusi barbatii is cei mai mari criminali.
-Chestiile alea mari va excita pe voi, si va mareste testosteronul.Si nu avem nevoie sa omoram.Cu ele putem conduce lumea.Ne-am privit timp de cateva secunde dupa care am izbugnit intr-un ras isteric.Purtam o conversatie pe cat se poate de ciudata, dar care nu doream sa se termine.
-Ce ai de gand sa facem azi?Plecam?
Mi-ai dat putin de gandit, dar inca mai doream sa stam in acesta camera pana aveam sa o umplem de bancuri seci si de chicoteli.
-Nu, inca nu.Eu ma gandeam sa conducem lumea azi.Ti-am zambit facandu-te sa intelegi aluzia.
-Pai, imi pare rau sa-ti naruiesc visele, dar tot ce putem conduce e aceasta camera, si ai putea incepe prin a comanda ceva de mancare.Mi-e cam foame.
-Vrei sa-ti reamintesc ca suntem intr-un motel?
M-ai inghiontit pana m-ai dat afara din pat.Am iesit putin pe balcon sa privesc cum cele doua noante de albastru se impung si se cearta pentru granite.Soarele era cocotat intr-un colt de cer.Ardea destul de tare.Nisipul stralucea in valuri luminoase; din cand in cand mai vedeai cate un om care facea jogging.Pe caldura asta?Oare ce au patit?
Umbra mea se contopea cu a alta...a ta.M-am intors sa te iau in brate intr-un timp scurt, dar tu mi-ai indesat un sandwich in gura incepand sa razi de ochii mei bulbucati ce te priveau surprins.
-Se numeste magazin.Ai auzit?
-Nu , nu am auzit.Ti-am dat eu replica mestecand si savurand gustul destul de bun.
Ai aparut cu o sampanie mica si doua pahare in semn ca doreai sa sarbatorim ceva.
-O ocazie speciala, am intrebat eu?Te-ai uitat frustrata spre mine cu o privire ironica.Intelesesem mesajul.
-Aaaa!
-Imi pare bine ca te-ai trezit si apropo, sampania e pe nota ta.Mi-am mijit ochii intepandu-te cu o privire ciudata ce spunea "esti rea, dar te iubesc". 

~End of part threeteen~